Decizia nr. 1336/2009

Nicolae Cochinescu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) și

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/2002

privind protecția informațiilor clasificate, excepție ridicată de Ștefan Stoilă în Dosarul nr. 86/92/2009 al Tribunalului Militar București.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal și asistat de apărătorul ales, cu delegație la dosar, doamna Nicoleta-Violeta Asadi Jozani, avocat membru al Baroului București. De asemenea, răspund personal părțile Tudorache Marius, Gagea Ionuț-Nicolae, Petrică Ion, Radu Cristian, Niță Nicușor, Tudorache Marian și Dinu Marian. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorului excepției. Acesta precizează că, la dosarul cauzei în care autorul excepției are calitatea de inculpat, există numeroase probe ce nu pot fi studiate de inculpați și apărătorii acestora întrucât sunt documente cu caracter secret. De aceea, apreciază că se încalcă dreptul de acces liber la justiție, dreptul la apărare și la un proces echitabil, imparțialitatea și legalitatea justiției, precum și independența acesteia. Arată că necunoașterea de către inculpat a tuturor probelor aduse în acuzare generează imposibilitatea pentru acesta de a le administra și de a le combate, nesocotindu-se, astfel, cerințele esențiale ale unui proces echitabil și, totodată, îl pune într-o situație de inferioritate față de Parchet, care are acces la toate probele incriminatorii. În sprijinul acestor susțineri, apărătorul autorului excepției depune la dosar note scrise.

Având cuvântul, autorul excepției, personal, precum și celelalte părți prezente, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, achiesând la argumentele expuse de apărătorul autorului excepției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale. Apreciază că obiecțiunile formulate de autorul excepției țin de modul de aplicare și interpretare a textelor de lege criticate, atribute ce revin exclusiv instanței de judecată învestită cu soluționarea procesului în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 86/92/2009, Tribunalul Militar București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) și

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/2002

privind protecția informațiilor clasificate. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de inculpatul Ștefan Stoilă într-o cauză penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că, în procesul în cadrul căruia este judecat, materialul probator avut în vedere la urmărirea penală se bazează pe numeroase documente clasificate, care nu sunt accesibile nici inculpaților și nici apărătorilor acestora, având diferite grade de secretizare. Precizează că instanța a solicitat organului care a dispus secretizarea să declasifice aceste documente pentru a fi avute în vedere la cercetarea judecătorească, solicitare respinsă însă. Autorul excepției susține că, în aceste condiții, se produce o încălcare a principiului constituțional al separației puterilor în stat, întrucât derularea actului de justiție depinde de decizia unei autorități administrative. De asemenea, arată că se încalcă și dreptul la apărare al inculpaților, ai căror avocați nu au acces la probe, nu le cunosc conținutul și nu le pot combate prin alte mijloace de dovadă. Susține că este îngrădit și accesul liber la justiție, din moment ce învinuirea se bazează pe documente inaccesibile apărătorilor, astfel încât asistența juridică devine pur formală.

Tribunalul Militar București opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că acestea nu îngrădesc posibilitatea părților de a se adresa direct instanței de judecată, de a formula apărări, de a propune probe și de a recurge la căile de atac prevăzute de lege, așadar de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. Învederează și cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, respectiv

Decizia nr. 1.120/2008 , potrivit cărora textele de lege criticate nu au ca efect blocarea efectivă și absolută a accesului la anumite informații, ci îl condiționează de îndeplinirea anumitor pași procedurali.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (2) și

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/2002

privind protecția informațiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, care au următorul cuprins:

- Art. 2 alin. (2): "Accesul la informațiile clasificate este permis numai în cazurile, în condițiile și prin respectarea procedurilor prevăzute de lege.";

- Art. 7 alin. (1): "Persoanele care vor avea acces la informații clasificate secrete de stat vor fi verificate, în prealabil, cu privire la onestitatea și profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informații."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 1 alin. (4) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare și art. 124 alin. (1) și (2) care statuează principiile înfăptuirii justiției. De asemenea, invocă și dispozițiile art. 6 paragrafele 1 și 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care garantează dreptul la un proces echitabil și consacră prezumția de nevinovăție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textele de lege ce formează obiectul excepției de față au mai fost supuse controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional, prin prisma acelorași prevederi constituționale și convenționale și sub aspectul unor critici similare, iar prin

Decizia nr. 1.120 din 16 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 27 noiembrie 2008, aceasta a respins excepția de neconstituționalitate. Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că, "de vreme ce prevederile de lege criticate nu au ca efect blocarea efectivă și absolută a accesului la anumite informații, ci îl condiționează de îndeplinirea anumitor pași procedurali, etape justificate prin importanța pe care asemenea informații o poartă, nu se poate susține încălcarea dreptului la un proces echitabil sau a principiului unicității, imparțialității și al egalității justiției pentru toți. Pe de altă parte, însăși Constituția prevede, potrivit art. 53 alin. (1), posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi - inclusiv a garanțiilor aferente unui proces echitabil - pentru rațiuni legate de apărarea securității naționale". Cu același prilej, Curtea a observat că "reglementarea mai strictă a accesului la informațiile clasificate ca fiind secrete de stat, prin stabilirea unor condiții pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care vor avea acces la astfel de informații, precum și a unor proceduri de verificare, control și coordonare a accesului la aceste informații, reprezintă o măsură necesară în vederea asigurării protecției informațiilor clasificate, în acord cu dispozițiile constituționale ce vizează apărarea securității naționale".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția pronunțată în decizia menționată își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) și

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/2002

privind protecția informațiilor clasificate, excepție ridicată de Ștefan Stoilă în Dosarul nr. 86/92/2009 al Tribunalului Militar București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 octombrie 2009.