Decizia nr. 1303/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. I pct. 67 și 68 din titlul I al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Vlad Opran în Dosarul nr. 5.226/2/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5.226/2/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. I pct. 67 și 68 din titlul I al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Excepția a fost ridicată de Vlad Opran într-o cauză civilă având ca obiect cererea formulată de autor în contradictoriu cu Autoritatea pentru Privatizarea și Administrarea Participațiilor Statului (în prezent, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului), prin care a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige A.V.A.S. de a emite o decizie prin care să-i acorde acțiuni la o valoare actualizată cu rata inflației pe data emiterii deciziei de acordare, reprezentând valoarea acțiunilor deținute de autorii săi, la societățile naționalizate în baza

Legii nr. 119/1948 , respectiv "Banca Marmorosch Blank & Co", "Banca Românească" și "Banca de Credit Român".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că

art. I pct. 67 și 68 din titlul I al Legii nr. 247/2005

a modificat alin. (1) și (3) ale

art. 32 din Legea nr. 10/2001 , care, după republicare, a devenit art. 31. Conform

art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , în redactarea pe care legea a avut-o la data intrării în vigoare, respectiv 14 februarie 2001, foștii acționari și succesorii persoanelor juridice naționalizate prin

Legea nr. 119/1948

sau prin alte acte normative aveau dreptul la măsuri reparatorii constând în acțiuni acordate cu precădere la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate sau cu prioritate la o altă societate comercială tranzacționată pe piața de capital, iar conform alin. (3), acțiunile se acordau, la cererea persoanei îndreptățite, de către instituția publică implicată în privatizarea societății comerciale menționate la alin. (1). Arată că, prin faptul licit și voluntar al depunerii notificării adresate entităților respective, acestea au devenit debitoare ale persoanelor îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de

Legea nr. 10/2001 , conform art. 32, fiind obligate să emită decizii de acordare a măsurilor reparatorii în termen de 60 de zile de la data notificării și să acorde, efectiv, acțiuni, la valoarea echitabilă, pentru acțiunile naționalizate în anul 1948. În continuare, arată că la data de 22 iulie 2005 s-a adoptat

Legea nr. 247/2005

prin care s-au adus modificări

Legii nr. 10/2001

și care, susține autorul, prin art. I pct. 67 și 68 din titlul I al legii, "a distrus drepturile câștigate sub imperiul

legii vechi", respectiv Legea nr. 10/2001 , nemodificată. Susține că, după modificarea art. 32, devenit

art. 31 din Legea nr. 10/2001 , republicată, entitățile debitoare sunt exonerate de plată obligației prevăzute de

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 119/1948

și de

art. 32 din Legea nr. 10/2001 , nemodificate, adică de a plăti foștilor acționari despăgubiri la valoarea reală. Arată că, prin modificarea adusă

Legii nr. 10/2001 , "s-a suprimat posibilitatea ca acțiunile naționalizate să fie preschimbate cu acțiuni vii la societăți de pe piață", fiind înlocuite cu titluri de valoare la Fondul Proprietatea - S.A., ce se pot tranzacționa pe piața de capital și care au o valoare foarte mică față de cea a acțiunilor ce trebuie să fie acordate persoanelor îndreptățite, conform

art. 32 din Legea nr. 10/2001 , nemodificată, și care, în speță, în ceea ce îl privește pe autorul excepției, au fost calculate conform expertizei din dosarul instanței de fond. Consideră că textele de lege criticate "obstaculează derularea litigiilor începute sub legea veche, adică sub

art. 32 din Legea nr. 10/2001

nemodificată, pentru cererile care au fost formulate în baza legii atunci în vigoare, probatoriul fiind administrat, iar actele, pe cale administrativă și contencioasă, din anul 2001 până în prezent fiind făcute cu ascultarea

Legii nr. 10/2001 , în vigoare între 14 februarie 2001 și 22 iulie 2005".

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că modificarea sau completarea unui text de lege constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Totodată, consideră că textele de lege criticate nu îngrădesc dreptul părților interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, nu încalcă dreptul de proprietate și nu restrâng exercițiul unor drepturi sau libertăți, fiind edictate în conformitate cu textele constituționale invocate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale. Arată că instituirea unor norme prin care se reglementează modalitatea de acordare a despăgubirilor în condițiile legii speciale nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 21, ale art. 44 alin. (1) și ale art. 53 din Constituție. Totodată, apreciază că acestea nu conțin norme contrare celorlalte dispoziții constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. I pct. 67 și 68 din titlul I al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, având următorul conținut:

67. La articolul 32, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

"Art. 32. - (1) Persoanele arătate la art. 3 alin. (1) lit. b) au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv."

68. La articolul 32, alineatul (3) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(3) Măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute la alin. (1) se vor propune, după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor, prin decizia motivată a instituției publice implicate în privatizarea societății comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice sau, după caz, prin ordin al ministrului finanțelor publice, în cazul în care societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate nu mai există, nu poate fi identificată, ori nu a existat o asemenea continuitate."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligația de a respecta Constituția și legile, ale art. 11 alin. (1) privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 alin. (2) relative la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (2) și (3) referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată și ale art. 53 alin. (1) și (2) referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Totodată, consideră că textele de lege criticate contravin și următoarelor dispoziții din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: art. 6 alin. (1) privind dreptul la un proces echitabil, art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept și ale art. 18 privind limitarea restrângerii exercițiului drepturilor. De asemenea, invocă și încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la protecția proprietății.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. I pct. 67 și 68 din titlul I al Legii nr. 247/2005

care au modificat alin. (1) și (3) ale

art. 32 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. După republicarea

Legii nr. 10/2001

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, datorită renumerotării, art. 32 a devenit art. 31.

Curtea constată că asupra prevederilor

art. 31 din Legea nr. 10/2001 , s-a pronunțat prin

Decizia nr. 144 din 5 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2009, în care a reținut că scopul

Legii nr. 10/2001

a fost acela de a institui măsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea lor în natură, ci și prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent. De aceea, soluția de restituire a unor asemenea categorii de imobile, precum și stabilirea cuantumului despăgubirilor sunt rezultatul opțiunii legiuitorului și au la bază exercitarea dreptului său de a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și a abuzurilor din legislația trecută.

Pentru considerentele cuprinse în decizia menționată nu se poate reține încălcarea dispozițiilor constituționale și din actele internaționale invocate de autor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. I pct. 67 și 68 din titlul I al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Vlad Opran în Dosarul nr. 5.226/2/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2009.