Decizia nr. 1465/2009

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 186/221/2009 și de Petre Isac în Dosarul nr. 185/221/2009 ale Tribunalului Hunedoara - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.777D/2009 și nr. 2.339D/2009 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.339D/2009 la Dosarul nr. 1.777D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 7 aprilie 2009 și 21 aprilie 2009, pronunțate în dosarele nr. 186/221/2009 și nr. 185/221/2009, Tribunalul Hunedoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Pompiliu Bota și Petre Isac.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la Dreptul la un proces echitabil și art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenție referitoare la Dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, deoarece hotărârea de declinare a competenței nu este supusă niciunei căi de atac nici măcar odată cu fondul.

Tribunalul Hunedoara - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care mai arată că, potrivit art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, încheierile pot fi atacate cu recurs odată cu sentința atacată iar, potrivit art. 43 alin. 1 din același cod, când două instanțe își declină competența, conflictul negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară comună, așa încât nu se poate susține că este afectat dreptul la un proces echitabil.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 42 alin. 4 cu denumirea marginală Declinarea de competență din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "Hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii excepției și-au fundamentat critica nu pe conținutul dispozițiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, ci pe o omisiune legislativă ce constă în imposibilitatea de a contesta hotărârea de declinare a competenței. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."

Așa fiind, Curtea constată că prezenta excepție este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 186/221/2009 și de Petre Isac în Dosarul nr. 185/221/2009 ale Tribunalului Hunedoara - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 noiembrie 2009.