Decizia nr. 1369/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 612 din Codul civil, excepție ridicată de Vasile Cocriș în Dosarul nr. 5.931/99/2008 al Tribunalului Iași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența constantă a Curții în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.931/99/2008, Tribunalul Iași a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 612 din Codul civil, excepție ridicată de Vasile Cocriș.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține că proprietarul unei suprafețe de teren poate dispune de aceasta în mod exclusiv și absolut, deci poate edifica orice construcție așa cum crede de cuviință, întrucât titularul dreptului de proprietate are deplină libertate în exercitarea dreptului de dispoziție asupra bunului său. Reglementarea consacrată prin dispozițiile art. 612 din Codul civil îngrădește exercitarea acestui drept, astfel că textul de lege criticat aduce atingere prevederilor constituționale referitoare la garantarea proprietății private.

Tribunalul Iași apreciază excepția ca fiind neîntemeiată, arătând că, prin reglementarea servituții de vedere, legiuitorul a impus o limitare rezonabilă în valorificarea atributelor dreptului de proprietate privată, limitare justificată de necesitatea prevenirii exercitării abuzive a dreptului de proprietate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 612 din Codul civil, text de lege care are următorul conținut: "Nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o distanță de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecină."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (2) referitoare la dreptul de proprietate.

Examinând excepția, Curtea constată că prin

Decizia nr. 860 din 9 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 7 noiembrie 2007, a statuat că art. 612 din Codul civil reglementează servitutea de vedere care are ca obiect interdicția construirii de ferestre, deschideri într-un zid comun sau balcoane asupra proprietății vecinului, în scopul protejării particularilor, persoane fizice sau juridice.

Chiar dacă prin instituirea acestei servituți titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, având în vedere că pe această cale se preîntâmpină exercitarea abuzivă a dreptului, evitându-se apariția stărilor conflictuale între vecini și, întrucât, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, republicată, stabilirea conținutului și a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, reglementarea legală, în sine, nu relevă nicio contradicție cu textele constituționale de referință. De altfel, art. 44 alin. (7) din Constituție prevede că "dreptul de proprietate obligă [...] și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului".

Potrivit acestor dispoziții, legiuitorul ordinar este, așadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea reține că, prin reglementările deduse controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale constituționale.

Soluția și considerentele deciziei pronunțate sunt aplicabile și în cauza de față, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 612 din Codul civil, excepție ridicată de Vasile Cocriș în Dosarul nr. 5.931/99/2008 al Tribunalului Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 octombrie 2009.