Decizia nr. 1311/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19, art. 20, art. 26, art. 43 și

art. 45 din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, precum și a prevederilor art. 34 și

art. 35 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Parohia Ortodoxă Română Hodișa în Dosarul nr. 1.095/296/2008 al Judecătoriei Satu Mare.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.095/296/2008, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19, art. 20, art. 26, art. 43 și

art. 45 din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, precum și a prevederilor art. 34 și

art. 35 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 . Excepția a fost ridicată de Parohia Ortodoxă Română Hodișa într-o cauză ce are ca obiect o acțiune în rectificare de carte funciară.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că textele de lege criticate sunt contrare libertății conștiinței și libertății cultelor, principiului majorității și legislației comunitare care reglementează obligația statului de a garanta aceste libertăți, deoarece nu fac o distincție în ceea ce privește rectificarea cărții funciare în cazul lăcașurilor de cult și caselor parohiale. Astfel, arată că prin lipsa unor astfel de reglementări, în speță se ajunge la o reconstituire a dreptului de proprietate contrară libertăților invocate. Totodată, susține că textele de lege criticate sunt în conflict și cu prevederile

Legii nr. 182/2005

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 64/2004

pentru completarea

art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990

privind unele măsuri referitoare la Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică).

Judecătoria Satu Mare consideră că excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară nu este decât o operațiune prin care se consemnează acte și fapte juridice extrinseci, operație care are caracterul unei înregistrări. Scopul notării acestor acte și fapte juridice îl constituie exclusiv publicitatea drepturilor reale imobiliare, deci opozabilitatea lor în raport cu terții.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Prin încheiere, instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19, art. 20, art. 26, art. 43 și

art. 45 din Decretul-lege nr. 115/1938 , precum și a prevederilor art. 34 și

art. 35 din Legea nr. 7/1996 . Din notele scrise ale autorului se constată însă că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 19, art. 20, art. 26, art. 43, art. 45 și

art. 46 din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, având următorul conținut:

- Art. 19: "Înscrierea unui drept se poate săvârși numai:

1. împotriva aceluia care la înregistrarea cererii este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută;

2. împotriva aceluia care, înainte de a fi fost înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată.";

- Art. 20: "Dacă mai multe persoane și-au cedat succesiv, una celeilalte, dreptul de a dobândi prin înscriere un bun nemișcător, iar înscrierile nu s-au făcut, cel din urmă îndreptățit va putea cere înscrierea dobândirilor succesive, deodată cu aceea a dreptului său, dovedind prin înscrisuri originale, întreg șirul actelor juridice care întemeiază înscrierile." [...];

- Art. 26: "Drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară, din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită, și expropriere; titularul nu va putea însă dispune de ele prin carte funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea." [...];

- Art. 43: "Actul juridic în temeiul căruia se cere înscrierea va fi dovedit prin înscrisul original sau prin expedițiile actelor notariale.

Hotărârea judecătorească sau a autorității administrative se va dovedi prin copii legalizate." [...];

- Art. 45: "Intabularea se va încuviința numai dacă înscrisul original:

1. arată data când a fost întocmit, precum și domiciliul părților;

2. arată numărul parcelei sau al cărții funciare, dacă înscrierea privește toate imobilele cuprinse în aceeași carte funciară;

3. cuprinde declarația expresă, prin care acel al cărui drept urmează să fie strămutat, grevat, restrâns, ori stins consimte la întabulare. Această declarație se poate da și printr-un înscris deosebit sau chiar prin cererea de întabulare înfățișată instanței de carte funciară. În aceste cazuri se vor arăta data înscrisului în temeiul căruia se cere intabularea, precum și elementele esențiale ale dreptului ce urmează a fi întabulat.";

- Art. 46: "Intabularea unui drept real se va putea încuviința numai și în temeiul unei hotărâri judecătorești desăvârșite."

Totodată, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și prevederile art. 34 și

art. 35 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, având următorul conținut:

- Art. 34: "Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:

1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;

2. dreptul înscris a fost greșit calificat;

3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;

4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.";

- Art. 35: "(1) Acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripției dreptului material la acțiunea în fond, va fi imprescriptibilă.

(2) Față de terțele persoane care au dobândit cu bunăcredință un drept real prin donație sau legat, acțiunea în rectificare nu se va putea porni decât în termen de 10 ani, socotiți din ziua când s-a înregistrat cererea lor de înscriere, cu excepția cazului în care dreptul material la acțiunea în fond nu s-a prescris mai înainte."

Autorul excepției invocă încălcarea atât a dispozițiilor constituționale ale art. 29 referitoare la libertatea conștiinței, care include și libertatea credinței religioase și libertatea de organizare a cultelor religioase, cât și legislația comunitară care reglementează obligația statului de a garanta aceste libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că principala critică de neconstituționalitate se referă la o omisiune legislativă, autorul excepției fiind nemulțumit de faptul că textele de lege criticate nu fac o distincție în ceea ce privește rectificarea cărții funciare în cazul lăcașurilor de cult, pe de o parte, și caselor parohiale, pe de altă parte. Însă examinarea criticii de neconstituționalitate cu un atare obiect excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță "numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Curtea constată, de asemenea, că invocarea

Legii nr. 182/2005

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 64/2004

pentru completarea

art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990

privind unele măsuri referitoare la Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică) nu poate fi primită, deoarece controlul constituționalității prevederilor legale are loc numai prin raportare la norme constituționale sau cuprinse în convenții și tratate la care România este parte, și nu la alte dispoziții sau acte normative din legislația internă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19, art. 20, art. 26, art. 43, art. 45 și

art. 46 din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, precum și a prevederilor art. 34 și

art. 35 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Parohia Ortodoxă Română Hodișa în Dosarul nr. 1.095/296/2008 al Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2009.