Decizia nr. 1454/2009

Tudorel Toader - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mirela Pongracz în Dosarul nr. 333/59/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă, personal și asistată de avocatul Florin Kovacs, autoarea excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul părții prezente solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, susținând oral aceleași motive pe care le-a invocat în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 333/59/2009, Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mirela Pongracz într-o cauză civilă având ca obiect o contestație în anulare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin art. 16, 20, 21, 22, 53, 129 și 131 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece instituie dreptul procurorului de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești atât în cazurile la judecarea cărora participă, cât și în toate celelalte cauze, în condițiile în care procesul civil este guvernat de principiul disponibilității.

Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă consideră că excepția este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 45 alin. 5 din Codul de procedură civilă, având următoarea redactare: "Procurorul poate, în condițiile legii, să exercite căile de atac împotriva oricăror hotărâri, iar în cazurile prevăzute de alin. 1 poate să ceară punerea în executare a hotărârilor pronunțate în favoarea persoanelor prevăzute la acel alineat".

Dispozițiile constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 22 referitor la dreptul la viață și la integritate psihică și fizică, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 129 Folosirea căilor de atac și art. 131 - Rolul Ministerului Public. Este invocată și încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 45 alin. 5 din Codul de procedură civilă, care reglementează posibilitatea procurorului de a exercita căile de atac împotriva oricăror hotărâri, iar în cazul anumitor persoane (minori, persoane puse sub interdicție, dispăruți) poate cere punerea în executare a hotărârilor pronunțate în favoarea lor, se întemeiază pe dispozițiile art. 131 alin. (1) din Constituție, conform cărora: "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor".

Cu privire la rolul procurorului în procesul civil, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 68 din 3 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005.

Cu această ocazie, Curtea a reținut că procesul civil este, prin natura sa, un proces în care se confruntă interese private. Dar raporturile juridice conflictuale ce fac obiectul procesului civil depășesc, în unele cazuri, interesul părților și intră în sfera interesului public. În toate cazurile, conflictul juridic este generat de o încălcare a unei norme de drept, iar judecătorul este chemat să rezolve cauza în conformitate cu legea care guvernează drepturile subiective disputate de părți. Or, legea însăși, norma obiectivă pe care se întemeiază drepturile subiective ale părților, este un element de interes general, fiind izvorâtă - în procedurile stabilite prin Constituție - din voința societății constituite în stat.

Procurorul fiind, prin natura sa, un organ al legii, un reprezentant al interesului general al societății în activitatea judiciară, prezența lui în procesul civil este cât se poate de firească. El nu este parte în procesul civil decât în sens procesual, iar nu și în sens material, iar în îndeplinirea acestei atribuții - ca de altfel în îndeplinirea tuturor atribuțiilor sale el are obligația, înscrisă în art. 132 alin. (1) din Constituție, de a fi imparțial.

În toate cazurile de participare a procurorului în procesul civil, calitatea de parte în acest sens material aparține titularului dreptului subiectiv ce formează obiectul litigiului, care este liber să dispună de acest drept și să-și exercite fără nicio constrângere toate drepturile procesuale. Procurorul este, fără îndoială, un organ al statului, dar el nu este un "reprezentant al statului" în procesul civil. Atunci când statul are interese procesuale, acestea sunt reprezentate prin autoritățile care administrează aceste interese - Ministerul Finanțelor Publice, instituțiile administrației publice cu personalitate juridică, societățile comerciale cu capital de stat etc. Ca și în procesul penal, procurorul este, în procesul civil, un exponent al intereselor generale ale societății, consacrate prin Constituție și prin legi.

Ca și judecătorul, procurorul este un subiect oficial al procesului civil. El acționează întotdeauna din oficiu și atunci când declanșează procesul, și atunci când intervine în proces, și în cererile pe care le adresează. Scopul acțiunii sale nu este acela de a obține pentru una dintre părți satisfacerea unei pretenții, ci de a veghea ca admiterea sau respingerea cererilor părților să se facă în conformitate cu legea. În felul acesta, principiul oficialității în temeiul căruia acționează procurorul nu anihilează și nici măcar nu micșorează efectele principiului disponibilității, care guvernează acțiunea și comportamentul părților în procesul civil.

Aceste considerente, reținute de Curte în decizia menționată, sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței acesteia.

Cu privire la invocarea de către autorul excepției a încălcării art. 22 din Constituție, Curtea constată că acest text nu este incident în cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mirela Pongracz în Dosarul nr. 333/59/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 noiembrie 2009.