Decizia nr. 1405/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București și Societatea Comercială "PSV Company" - S.A. din București în Dosarul nr. 199/120/2008 al Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.843D/2009, nr. 2.844D/2009, nr. 3.220D/2009 nr. 3.233D/2009, nr. 3.337D/2009, nr. 3.578D/2009 nr. 3.592D/2009, nr. 3.870D/2009 - nr. 3.876D/2009, nr. 4.040D/2009 și nr. 4.041D/2009 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București și de Societatea Comercială "PSV Company" - S.A. din București în dosarele nr. 1.046/120/2009, nr. 1.541/120/2009, nr. 400/120/2008, nr. 1.543/120/2009, nr. 971/120/2009, nr. 30/120/2009, nr. 5.785/120/2008, nr. 739/120/2009, nr. 1.130/120/2009 și nr. 4.145/120/2008 ale Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă, în dosarele nr. 529/90/2009, nr. 528/90/2009, nr. 526/90/2009, nr. 523/90/2009, nr. 132/90/2009, nr. 873/90/2009, nr. 3.066/90/2008, nr. 180/90/2009, nr. 181/90/2009, nr. 3.484/90/2008, nr. 872/90/2009, nr. 2.143/90/2009, nr. 3.780/90/2008, nr. 869/90/2009, nr. 606/90/2009, nr. 2.911/90/2008, nr. 2.917/90/2008, nr. 2.918/90/2008, nr. 2.922/90/2008, nr. 2.924/90/2008, nr. 2.925/90/2008, nr. 3.118/90/2008, nr. 3.235/90/2008, nr. 3.952/90/2008, nr. 663/90/2009, nr. 605/90/2009, nr. 1.391/90/2009, nr. 871/90/2009 și nr. 604/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Secția civilă și în dosarele nr. 305/42/2009 și nr. 311/42/2009 ale Curții de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal răspund personal părțile Valentin Bădoi, Victor Bobe și Marian Zorilă. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.803D/2009, nr. 2.843D/2009, nr. 2.844D/2009, nr. 3.220D/2009 - nr. 3.233D/2009, nr. 3.337D/2009, nr. 3.578D/2009 - nr. 3.592D/2009, nr. 3.870D/2009 - nr. 3.876D/2009, nr. 4.040D/2009 și nr. 4.041D/2009 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Părțile prezente nu se opun conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.843D/2009, nr. 2.844D/2009, nr. 3.220D/2009 - nr. 3.233D/2009, nr. 3.337D/2009, nr. 3.578D/2009 - nr. 3.592D/2009, nr. 3.870D/2009 nr. 3.876D/2009, nr. 4.040D/2009 și nr. 4.041D/2009 la Dosarul nr. 2.803D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul părților prezente.

Părțile Valentin Bădoi, Victor Bobe și Marian Zorilă solicită soluționarea excepției de neconstituționalitate astfel încât să faciliteze obținerea drepturilor bănești pe care le revendică de la Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 25 martie 2009, 13, 27, 29 aprilie 2009, pronunțate în dosarele nr. 1.046/120/2009, nr. 1.541/120/2009, nr. 400/120/2008, nr. 1.543/120/2009, nr. 971/120/2009, nr. 30/120/2009, nr. 5.785/120/2008, nr. 739/120/2009, nr. 1.130/120/2009 și nr. 4.145/120/2008, Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii.

Prin încheierile din 28 aprilie, 4 și 8 mai 2009, pronunțate în dosarele nr. 529/90/2009, nr. 528/90/2009, nr. 526/90/2009, nr. 523/90/2009, nr. 132/90/2009, nr. 873/90/2009, nr. 3.066/90/2008, nr. 180/90/2009, nr. 181/90/2009, nr. 3.484/90/2008, nr. 872/90/2009, nr. 2.143/90/2009, nr. 3.780/90/2008, nr. 869/90/2009, nr. 606/90/2009, nr. 2.911/90/2008, nr. 2.917/90/2008, nr. 2.918/90/2008, nr. 2.922/90/2008, nr. 2.924/90/2008, nr. 2.925/90/2008, nr. 3.118/90/2008, nr. 3.235/90/2008, nr. 3.952/90/2008, nr. 663/90/2009, nr. 605/90/2009, nr. 1.391/90/2009, nr. 871/90/2009 și nr. 604/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii.

Prin încheierile din 29 aprilie 2009, pronunțate în dosarele nr. 305/42/2009 și nr. 311/42/2009, Curtea de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București și Societatea Comercială "PSV Company" - S.A. din București cu prilejul soluționării unor acțiuni civile având ca obiect drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii, care prevede că orice dispoziție contrară acestui act normativ se abrogă, încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 73 alin. (3) lit. p) care stabilesc că regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială se reglementează prin lege organică, și ale art. 79 alin. (1) privind atribuțiile Consiliului Legislativ, precum și prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Consideră că textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisă, poate ridica dificultăți de interpretare și aplicare a legii. În acest sens, autorii excepției fac referire la normele procedurale aplicabile în spețele lor, care au ca obiect conflicte de muncă, arătând că art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii nu este în măsură să clarifice care dintre acestea urmează să se aplice. Astfel, arată că prevederile

art. 72 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementează aceeași materie, respectiv instanța competentă să soluționeze aceste conflicte. Cu toate că, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în speță ar trebui să fie incidente reglementările mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are

Legea nr. 168/1999

față de dreptul comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrară, potrivit căreia incidente ar fi dispozițiile legii speciale. Toate aceste argumente sprijină concluzia pe care autorii excepției o consideră esențială pentru motivarea lor, anume că prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii încalcă principiul efectivității juridice, consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acest principiu presupune că legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente care să fie coerente (cauza Unιdic contra Franței - 2008), să evite paralelismul legislativ (cauza Katz contra României - 2009), să aibă vocația de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor și să aibă o aplicabilitate practică uniformă, pentru a se evita o jurisprudență neuniformă (cauza Santo Pinto contra Portugaliei - 2008). În plus față de acestea, autorul excepției amintește că, prin dispozițiile art. 62 alin. (1) și

art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, excluzând, prin urmare, abrogarea implicită. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerența sistemului legislativ, cât și pentru a asigura eficacitatea principiului separației puterilor în stat, întrucât nu permite judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a tăcut, respectiv să constate abrogarea, deși legiuitorul nu a făcut-o. Nerespectarea prevederilor

Legii nr. 24/2000

prin reglementarea unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificația încălcării art. 1 alin. (5) din Constituție care prevede obligativitatea respectării Constituției și a legilor, obligație căreia trebuie să i se supună inclusiv Parlamentul, întrucât textul constituțional nu face nicio distincție cu privire la destinatarii normei.

Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă și Tribunalul Vâlcea-Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că modul de abrogare reglementat de art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii, utilizat și în alte acte normative, reprezintă o treaptă intermediară între abrogarea expresă și abrogarea tacită, nefiind de natură a încălca vreo prevedere constituțională. De asemenea, arată că, din modalitatea de susținere a criticii, reiese în mod evident faptul că aspectele invocate vizează probleme de interpretare și aplicare a legii în timp, aspecte ce excedează competenței Curții Constituționale.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii sunt constituționale. În același timp, arată că motivele invocate de autorul excepției privesc, în esență, modul de interpretare și de aplicare a legii, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale, interpretarea normei juridice în procesul de aplicare a legii fiind un atribut exclusiv al instanței de judecată. Menționează că prevederile art. 79 alin. (1) din Constituție nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, având următorul cuprins: "(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...] - orice alte dispoziții contrare."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 73 alin. (3) lit. p) care stabilesc că regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială se reglementează prin lege organică, respectiv ale art. 79 alin. (1) privind atribuțiile Consiliului Legislativ, precum și a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate de autorii excepției și în prezenta cauză, și cu o motivare identică. Astfel, prin

Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, Curtea a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, reținând că, în esență, aspectele invocate în motivarea excepției reprezintă, în realitate, probleme de interpretare și aplicare a legii, ce sunt de competența instanțelor de judecată, iar nu a instanței de contencios constituțional.

De asemenea, Curtea a reținut că eventualele necorelări de ordin legislativ dintre dispozițiile

Legii nr. 168/1999

și cele ale

Legii nr. 53/2003

- Codul muncii nu pot forma obiect al controlului de constituționalitate și nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susținerii neconstituționalității unor reglementări. Examinarea acestora nu intră în sfera de competență a Curții Constituționale, ci în competența exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări pentru a asigura ordinea juridică necesară.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București și Societatea Comercială "PSV Company" - S.A. din București în dosarele nr. 1.046/120/2009, nr. 1.541/120/2009, nr. 400/120/2008, nr. 1.543/120/2009, nr. 971/120/2009, nr. 30/120/2009, nr. 5.785/120/2008, nr. 739/120/2009, nr. 1.130/120/2009 și nr. 4.145/120/2008 ale Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă, în dosarele nr. 529/90/2009, nr. 528/90/2009, nr. 526/90/2009, nr. 523/90/2009, nr. 132/90/2009, nr. 873/90/2009, nr. 3.066/90/2008, nr. 180/90/2009, nr. 181/90/2009, nr. 3.484/90/2008, nr. 872/90/2009, nr. 2.143/90/2009, nr. 3.780/90/2008, nr. 869/90/2009, nr. 606/90/2009, nr. 2.911/90/2008, nr. 2.917/90/2008, nr. 2.918/90/2008, nr. 2.922/90/2008, nr. 2.924/90/2008, nr. 2.925/90/2008, nr. 3.118/90/2008, nr. 3.235/90/2008, nr. 3.952/90/2008, nr. 663/90/2009, nr. 605/90/2009, nr. 1.391/90/2009, nr. 871/90/2009 și nr. 604/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, și în dosarele nr. 305/42/2009 și nr. 311/42/2009 ale Curții de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2009.