Decizia nr. 1641/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 alin. 2 , ale art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă și ale art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 51/1995 7 iunie 1995 (prevederi anume) pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 alin. 2, ale art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă și ale
art. 31 din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Lalu Edouard Spiro Nicolae în Dosarul nr. 985/279/2008 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.
La apelul nominal se prezintă autorul excepției prin avocat, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că aplicarea art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă raportat la procedura prevăzută de
art. 31 din Legea nr. 51/1995
este neconstituțională din moment ce aceasta din urmă nu prevede accesul la o instanță de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ridicate, arătând că autorul acesteia deduce neconstituționalitatea textelor criticate din jocul combinat al acestora. O atare chestiune este una de aplicare și interpretare a legii, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 27 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 985/279/2008, Tribunalul Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 alin. 2, ale art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă și ale
art. 31 din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Lalu Edouard Spiro Nicolae într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat într-o contestație la executare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că jurisdicția reglementată de dispozițiile
art. 31 din Legea nr. 51/1995
este una administrativă și, prin urmare, facultativă. În aceste condiții, se apreciază că art. 109 alin. 2 coroborat cu art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă încalcă accesul liber la justiție, întrucât ambele texte fac trimitere indirect la procedura prevăzută de
art. 31 din Legea nr. 51/1995 , procedură care, la rândul ei, nu poate fi considerată ca fiind o cale specială prevăzută de lege de care contestatorul ar fi trebuit să uzeze în mod obligatoriu.
Tribunalul Brașov - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 109 alin. 2, ale art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă și ale
art. 31 din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, texte care au următorul cuprins:
- Art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă: "În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.";
- Art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă: "În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.";
-
Articolul 31
din Legea nr. 51/1995 : "Contestațiile și reclamațiile privind onorariile se soluționează de consiliul baroului. Deciziile consiliului baroului pot fi atacate cu plângere la Comisia permanentă, a cărei soluție este definitivă."
Autorul excepției susține că textele legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și ale art. 21 privind accesul liber la justiție.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:
1. Dispozițiile
art. 31 din Legea nr. 51/1995
nu reglementează, astfel cum susține autorul excepției de neconstituționalitate, o jurisdicție administrativă specială.
vizează ordinul profesional al avocaților, aceștia având ca structură națională Uniunea Națională a Barourilor din România. În aceste condiții, se reține că procedurile interne specifice acestui ordin profesional nu implică forța de coerciție a statului. Prin urmare, procedura prevăzută de art. 31 din legea menționată nu poate avea caracter administrativ; ea este jurisdicțională prin prisma faptului că dezbaterile sunt guvernate de principiul contradictorialității, însă acest lucru nu o califică, în mod implicit, ca fiind și administrativă, întrucât în raportul juridic ce se naște nu este implicat statul prin autoritățile și instituțiile sale. În consecință, nu se poate reține aplicabilitatea art. 21 alin. (4) din Constituție.
De altfel, Curtea Constituțională, prin
Decizia nr. 45 din 2 mai 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 15 mai 1995, a stabilit că această soluție legislativă cuprinsă în momentul de față la
art. 31 din Legea nr. 51/1995
este constituțională "în măsura în care se interpretează în sensul că cei interesați au acces la justiție în condițiile legii". Prin urmare, nimic nu împiedică crearea unor proceduri speciale de contestare a actelor juridice emise de către membrii ordinelor profesionale atât timp cât, în cauza de față, soluția dată de comisia permanentă a Uniunii Naționale a Barourilor din România poate fi cenzurată de instanțele de judecată.
Ținându-se cont de cele arătate mai sus, nu este încălcat dreptul autorului excepției de a se adresa instanțelor de judecată.
2. Cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat prin mai multe decizii. Astfel, prin
Decizia nr. 935 din 19 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, Curtea a statuat: "Contestația la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite sau să ofere lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu ce urmează să fie valorificat. În cadrul soluționării contestației, instanța nu poate examina împrejurări ce vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție hotărâri ce emană de la organe cu activitate jurisdicțională, în fața cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părțile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare. O soluție contrară, sub acest aspect, ar nesocoti principiul autorității de lucru judecat.
Totodată, Curtea observă că hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu a fost pronunțată în urma unui proces ce s-a desfășurat cu respectarea tuturor garanțiilor privind dreptul la un proces echitabil, inclusiv exercitarea dreptului la apărare, putând fi supusă căilor de atac stabilite de lege."
3. Cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat prin mai multe decizii. Astfel, prin
Decizia nr. 96 din 13 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 9 martie 2007, Curtea a statuat că "din dispoziția criticată rezultă că este vorba de o condiție extrinsecă ce trebuie respectată, și anume că sesizarea instanței competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dar nu în toate cazurile, ci numai în acele cazuri în care legea prevede obligativitatea parcurgerii acestei proceduri prealabile.
De asemenea, Curtea reține că prin instituirea procedurii prealabile, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiție, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21 din Constituție. Astfel, se previn abuzurile și se asigură protecția drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți. Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor proceduri speciale, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite".
Neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
De altfel, din critica de neconstituționalitate se observă că autorul excepției consideră dispozițiile legale supuse analizei Curții ca fiind neconstituționale prin prisma unei greșeli procedurale pe care a săvârșit-o. Or, nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Avându-se în vedere cele de mai sus, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 109 alin. 2 , ale
art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă
și ale
art. 31 din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Lalu Edouard Spiro Nicolae în Dosarul nr. 985/279/2008 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Benke Karoly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.