Decizia nr. 1613/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Patronatul Societăților Independente Producătoare de Bere din România (P.S.I.P.B.R.) și de Societatea Comercială "Bere și Malț Robema" - S.A. în Dosarul nr. 8.214/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Camera Deputaților, consilier juridic Florentina Pop, cu împuternicire depusă la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părții prezente, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile

art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

nu încalcă normele constituționale ale art. 1 alin. (5) și ale art. 16 alin. (2) invocate. Mai mult, susține că autorul excepției nu expune o adevărată critică de neconstituționalitate, ci prezintă în realitate o problemă legată de modalitatea de interpretare a actului normativ menționat, aspect ce atrage însă inadmisibilitatea excepției ridicate. Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public susține că pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate este dedusă din circumstanțele concrete ale cauzei supuse soluționării în fața instanței de judecată de drept comun. De asemenea, criticile formulate de autorul excepției nu vizează încălcarea Constituției, ci aplicarea Regulamentului Camerei Deputaților, ceea ce justifică respingerea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 29 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8.214/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

Excepția a fost ridicată de Patronatul Societăților Independente Producătoare de Bere din România (P.S.I.P.B.R.) și de Societatea Comercială "Bere și Malț Robema" - S.A. într-o acțiune de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act de gestionare a procedurii de legiferare al Camerei Deputaților.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că dispozițiile

art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precizând că sunt supuse controlului judecătoresc doar actele care emană de la autorități publice ce aparțin puterii administrative, contravin normelor constituționale ale art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (2), deoarece sustrag controlului instanței de judecată actele autorităților publice ce nu intră în sfera administrației publice. Astfel, o cerere privind modalitatea de gestionare a procedurii de legiferare, prin care se invocă prevederi ale Regulamentului Camerei Deputaților - obligatoriu, potrivit

art. 13 din Legea nr. 96/2006

privind Statutul deputaților și al senatorilor - ar fi respinsă de instanță ca inadmisibilă, în temeiul

art. 1 din Legea nr. 554/2004 , ceea ce ar echivala cu negarea principiului supremației Constituției și al obligativității legii. Autorii excepției precizează că nu urmăresc influențarea actului de legiferare, a votului final al parlamentarilor pentru un anumit proiect de lege sau generarea unei imixtiuni a puterii judecătorești în sfera puterii legiuitoare, ci doresc verificarea pe cale judecătorească - singura posibilă, de altfel - a modului în care autoritatea legiuitoare a gestionat procedura imperativă de legiferare, cu consecința obligării acesteia de a respecta prevederile legale în vigoare în această materie.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile criticate nu încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) și ale art. 16 din Constituție, însă motivele excepției de neconstituționalitate, invocate de autorii acesteia, urmează să fie analizate în cadrul soluționării cererii de fond.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, iar motivele invocate de autorii excepției privesc aspecte legate de modul de interpretare și aplicare a legii, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 1 și 2 din Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Prevederile de lege criticate au următoarea redactare: "Art. 1: Subiectele de sesizare a instanței

(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

(2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

(3) Avocatul Poporului, în urma controlului realizat, potrivit legii sale organice, dacă apreciază că ilegalitatea actului sau refuzul autorității administrative de a-și realiza atribuțiile legale nu poate fi înlăturat decât prin justiție, poate sesiza instanța competentă de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petiționarul dobândește de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate. Dacă petiționarul nu își însușește acțiunea formulată de Avocatul Poporului la primul termen de judecată, instanța de contencios administrativ anulează cererea.

(4) Ministerul Public, atunci când, în urma exercitării atribuțiilor prevăzute de legea sa organică, apreciază că încălcările drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor se datorează existenței unor acte administrative unilaterale individuale ale autorităților publice emise cu exces de putere, cu acordul prealabil al acestora, sesizează instanța de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vătămate. Petiționarul dobândește de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate.

(5) Când Ministerul Public apreciază că prin emiterea unui act administrativ normativ se vatămă un interes legitim public, sesizează instanța de contencios administrativ competentă de la sediul autorității publice emitente.

(6) Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea. Acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.

(7) Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului neconstituționale se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile prezentei legi.

(8) Prefectul, Agenția Națională a Funcționarilor Publici și orice subiect de drept public pot introduce acțiuni în contencios administrativ, în condițiile prezentei legi și ale legilor speciale.

(9) La soluționarea cererilor în contencios administrativ, reprezentantul Ministerului Public poate participa, în orice fază a procesului, ori de câte ori apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenilor."

Autorii excepției de neconstituționalitate invocă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, "(5) În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie" și ale art. 16 alin. (2) conform cărora "(2) Nimeni nu este mai presus de lege".

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că autorii acesteia consideră dispozițiile

art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

ca fiind neconstituționalitate, deoarece exclud de la controlul judecătoresc actele administrative ale acelor autorități publice care nu îndeplinesc funcția administrativă în stat.

Aceste critici nu pot fi primite, deoarece dispozițiile de lege criticate nu conțin in terminis o astfel de ipoteză, potrivit căreia actele administrative ale altor autorități publice decât cele administrative sunt excluse de la controlul judecătoresc al instanței de contencios administrativ. Neconstituționalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia și nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări per a contrario, operație care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevăzut în mod expres. Critica autorului excepției apare, așadar, ca o deducție rezultată dintr-o variantă personală de interpretare a textului legal criticat, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei deduse soluționării în fața instanței de judecată competente. Or, Curtea Constituțională nu are atribuții în materia interpretării legislației aplicabile într-o speță sau alta, o excepție de neconstituționalitate întemeiată pe critici de această natură urmând să fie respinsă ca inadmisibilă. Mai mult, în cazul în care autorul excepției este nemulțumit de soluția instanței de judecată în fața căreia a invocat prezenta excepție, are posibilitatea atacării acesteia la o instanță de judecată superioară.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Patronatul Societăților Independente Producătoare de Bere din România (P.S.I.P.B.R.) și de Societatea Comercială "Bere și Malț Robema" - S.A. în Dosarul nr. 8.214/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2009.