Decizia nr. 1622/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39^1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Satu Mare în Dosarul nr. 5.962/296/2008 al Tribunalului Satu Mare - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, întrucât din noua redactare a

art. 39^1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

lipsește sintagma criticată de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.962/296/2008, Tribunalul Satu Mare - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39^1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția a fost ridicată de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Satu Mare cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe civile pronunțate de Judecătoria Satu Mare prin care a fost respinsă cererea autorului excepției de neconstituționalitate, având ca obiect înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că

art. 39^1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în redactarea în vigoare la data sesizării, care condiționa înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității de consimțământul expres al contravenientului, încalcă art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia, "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", precum și egalitatea în drepturi, întrucât are ca efect exonerarea contravenientului de orice sancțiune în ipoteza în care acesta din urmă nu are venituri care să poată fi urmărite silit. Mai arată că, prin

Decizia nr. 1.354/2008 , Curtea Constituțională a constatat că sintagma "cu acordul acestuia" din cuprinsul

art. 9 alin. (5) al Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Prin urmare, și sintagma "dacă există acordul expres al acestuia" din

art. 39^1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

este neconstituțională.

Tribunalul Satu Mare - Secția comercială și contencios administrativ nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere transmis Curții cu Adresa nr. 6.987 din 10 august 2009, apreciază că dispozițiile

art. 39^1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

sunt neconstituționale. În acest sens arată că aplicarea sancțiunii obligării la prestarea unei activități în folosul comunității este condiționată de acordul contravenientului, ceea ce lipsește de eficiență sancțiunea aplicată pentru comiterea unei fapte antisociale, cu consecința încălcării dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, în conformitate cu care, "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie". Menționează că, prin

Decizia nr. 1.354/2008 , Curtea Constituțională a constatat că sintagma "cu acordul contravenientului", în ceea ce privește prestarea unei munci în folosul comunității, este neconstituțională. Mai arată că dispozițiile art.16 din Constituție nu au incidență în prezenta cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 39^1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, introduse prin

Legea nr. 352/2006

pentru completarea

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 25 iulie 2006, având, la data sesizării, următorul cuprins: "În cazul în care contravenientul, citat de instanță, nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (1), instanța procedează, dacă există acordul expres al acestuia, la înlocuirea amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității pe o durată maximă de 50 de ore, iar pentru minori începând cu vârsta de 16 ani, de 25 de ore." Ulterior sesizării Curții Constituționale, textul de lege criticat a fost modificat prin

Legea nr. 293/2009

pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 1 octombrie 2009, având, în noua redactare, următorul cuprins: "În cazul în care contravenientul, citat de instanță, nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (1), instanța procedează la înlocuirea amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității pe o durată maximă de 50 de ore, iar pentru minori începând cu vârsta de 16 ani, de 25 de ore."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art.1 alin. (5), potrivit cărora, "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", și ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că noua redactare a textului

art. 39^1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

înlătură sintagma "dacă există acordul expres al acestuia", criticată de autorul excepției de neconstituționalitate, astfel încât aceasta din urmă a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39^1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Satu Mare în Dosarul nr. 5.962/296/2008 al Tribunalului Satu Mare - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 decembrie 2009.