Decizia nr. 1680/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 84 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Mohamed Moustafa Hussein Abdou Tamer în Dosarul nr. 1.351/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati Bassam, interpretul autorizat de limba arabă solicitat pentru a asigura traducerea pe parcursul soluționării excepției de neconstituționalitate.

Magistratul-asistent învederează Curții că partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepției.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că situațiile prezentate în motivarea excepției nu sunt analoage sau cel puțin asemănătoare, ca să poată justifica aplicarea unui tratament identic.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.351/2/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 84 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mohamed Moustafa Hussein Abdou Tamer într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului introdus împotriva sentinței prin care Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de anulare a deciziei de părăsire a teritoriului României emise de Oficiul Român pentru Imigrări și de prelungire a dreptului de ședere temporară pentru reîntregirea familiei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege creează un regim diferențiat între cetățenii străini cărora li se interzice șederea pe teritoriul României, în sensul că străinii împotriva cărora s-a emis o decizie de returnare nu au dreptul decât la un singur grad de jurisdicție, pe când străinilor declarați indezirabili li se asigură dreptul la dublul grad de jurisdicție împotriva deciziei prin care s-a dispus părăsirea țării. Mai arată că, în materia contenciosului administrativ, toate actele administrative supuse controlului de legalitate pot fi atacate cu recurs, excepție făcând decizia de returnare, pentru care nu e prevăzută o asemenea cale de atac.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, precizează că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, violarea principiului egalității ar putea exista când se aplică un tratament diferențiat unor situații egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 84 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care are următorul cuprins:

- Art. 84: "(1) Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării, la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanța soluționează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanței este irevocabilă.

(2) În cazul străinilor prevăzuți la art. 82 alin. (5), decizia de returnare sub escortă poate fi contestată la curtea de apel competentă teritorial pe raza căreia se află centrul de cazare, în termen de 3 zile de la data comunicării. Instanța se pronunță în termen de 5 zile, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă.

(3) Contestația prevăzută la alin. (1) și (2) suspendă executarea măsurii de îndepărtare.

(4) Contestarea deciziei de returnare formulată de către străinii luați în custodie publică nu suspendă măsura luării în custodie publică."

Străinii la care se referă art. 82 alin. (5) sunt cei care au intrat ilegal, a căror ședere pe teritoriul României a devenit ilegală, a căror viză sau al căror drept de ședere a fost anulat sau revocat, cei cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere temporară, cei cărora le-a încetat dreptul de ședere permanentă, precum și foștii solicitanți de azil.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție care consacră principiul egalității în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeași convenție, privind interzicerea generală a discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul excepției critică inegalitatea de tratament juridic existentă între străinii împotriva cărora s-a emis o decizie de returnare și străinii declarați indezirabili, în ceea ce privește numărul căilor de atac de care aceștia pot beneficia pentru contestarea deciziei de returnare, respectiv a hotărârii de declarare ca indezirabil. Or, situațiile avute în vedere de autorul excepției sunt, în mod evident, diferite, astfel că instituirea unui regim juridic distinct este pe deplin justificată. Astfel, decizia de returnare emisă de Oficiul Român pentru Imigrări este un act administrativ pe care curtea de apel corespunzătoare îl examinează sub aspectul legalității și temeiniciei. Instanța va analiza toate aspectele esențiale pentru soluționarea contestației, astfel că exigențele procesului echitabil vor fi îndeplinite. În ceea ce privește declararea unor străini ca indezirabili, este vorba despre contestarea la Înalta Curte de Casație și Justiție a unor măsuri dispuse de Curtea de Apel București, în urma cărora li se interzice acestora intrarea pe teritoriul României pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani. Ținând cont de gravitatea acestei măsuri și consecințele sale asupra persoanei, legiuitorul român a considerat că se impune necesitatea asigurării unor garanții sporite, materializate în dreptul acestor străini de a beneficia de dublul grad de jurisdicție cu privire la contestarea măsurii declarării ca indezirabil. Prin urmare, distincțiile existente între cele două categorii de străini pe care autorul excepției le compară sunt justificate în mod obiectiv și rațional de situația lor esențial diferită. În mod constant, Curtea Constituțională a statuat, în acord cu jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, că principiul egalității nu înseamnă uniformitate, astfel că, pentru situații diferite, soluția juridică nu poate fi decât diferită.

De altfel, prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție conferă legiuitorului abilitatea exclusivă de a reglementa prin lege atât competența instanțelor de judecată, cât și procedura de judecată, cu condiția ca aceste reguli să se subsumeze textelor și principiilor constituționale. Or, nicio dispoziție din Legea fundamentală sau din alte documente internaționale privind drepturile omului nu prevede obligativitatea instituirii unor căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești, ci numai dreptul oricărei persoane de a se adresa instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, drept care este pe deplin satisfăcut în ambele situații prezentate în motivarea prezentei excepții.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 84 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Mohamed Moustafa Hussein Abdou Tamer în Dosarul nr. 1.351/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 decembrie 2009.