Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1699/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal și ale art. 75 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

prezumat în vigoare

Data actului: 17 decembrie 2009
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 89 din 10 februarie 2010
Citat de: 3 acte
Citează: 3 acte
Structură: 1 articol · 7.509 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Legea nr. 275/2006 4 iulie 2006 (prevederi anume) privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul proce…

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal și ale

art. 75 din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 6.399/193/2009 al Judecătoriei Botoșani - Secția penală.

La apelul nominal lipsește partea Florinel Zamfir, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6.399/193/2009, Judecătoria Botoșani - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal și ale

art. 75 din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepția a fost ridicată de instanța de judecată, din oficiu, cu ocazia soluționării unei cauze penale având ca obiect o cerere de liberare condiționată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 59 alin. 1 din Codul penal și ale

art. 75 din Legea nr. 275/2006

încalcă dispozițiile constituționale referitoare la legalitatea pedepsei, întrucât permit modificarea pedepsei stabilite definitiv, care ar trebui să fie executată în întregime pentru a asigura educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 59 alin. 1 din Codul penal și ale

art. 75 din Legea nr. 275/2006

sunt constituționale, întrucât nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală referitoare la legalitatea pedepsei.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 59 alin. 1 din Codul penal și ale

art. 75 din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, care au următorul cuprins:

- Art. 59 alin. 1 din Codul penal: "După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.";

Articolul 75

din Legea nr. 275/2006 : "Persoana condamnată care este stăruitoare în muncă, disciplinată și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberată condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei, în condițiile Codului penal."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 59 alin. 1 din Codul penal și ale

art. 75 din Legea nr. 275/2006

consacră liberarea condiționată ca măsură de politică penală de mare importanță pentru realizarea scopului pedepsei închisorii, întrucât este concepută ca un stimulent pentru condamnații care dau dovezi de îndreptare și constă în reducerea perioadei de privare de libertate, fiind destinată să accelereze procesul de reeducare și de reinserție socială a condamnatului. Liberarea condiționată este, totodată, un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei, având în vedere că privește faza executării acesteia, iar instanța, deși liberă să aprecieze asupra temeiniciei și necesității acordării liberării condiționate, nu poate totuși proceda la judecarea cererii de liberare condiționată fără să existe la dosarul cauzei procesul-verbal încheiat de comisia de propuneri de liberare condiționată din penitenciar și deci caracterizarea condamnatului și a comportării acestuia în timpul executării pedepsei.

Prin urmare, nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal și ale

art. 75 din Legea nr. 275/2006 , prin raportare la prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii", întrucât, tocmai în realizarea principiului legalității pedepselor, legiuitorul stabilește cadrul general al pedepselor aplicabile în sistemul dreptului penal, prevăzând natura și limitele generale ale fiecărei pedepse, stabilește natura și limitele speciale ale pedepsei pentru fiecare infracțiune și, în fine, instituie cadrul legal și prevede mijloacele legale de realizare a individualizării judiciare și a individualizării administrative a pedepsei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal și ale

art. 75 din Legea nr. 275/2006

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 decembrie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.