Decizia nr. 79/2010

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Domnica Savu și Elisabeta Petruța Savu în Dosarul nr. 691/120/2009 al Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Casei Județene de Pensii Dâmbovița, care susține că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât indemnizația de urmaș trebuie acordată numai în măsura în care persoana aflată în ipoteza normei legale nu dispune de cele necesare pentru a-și asigura traiul.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 691/120/2009, Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Domnica Savu și Elisabeta Petruța Savu într-o cauză având ca obiect contestarea unei decizii a Casei Județene de Pensii Dâmbovița de suspendare a plății pensiei de urmaș și de recuperare a sumelor încasate în mod nelegal sub acest titlu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textul legal criticat încalcă art. 41 alin. (1) din Constituție din moment ce suspendarea plății pensiei de urmaș este condiționată, practic, doar de faptul angajării în muncă. Astfel, salariul minim brut pe țară este întotdeauna mai mare decât o pătrime din salariul mediu brut pe economie, ceea ce duce la imposibilitatea cumulării unui salariu cu pensia de urmaș.

Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, care au următorul cuprins:

"(1) Plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care: [...]

d) beneficiarul unei pensii de urmaș realizează dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie, stabilit conform art. 5 alin. (3)".

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 41 alin. (2) cu privire la instituirea unui salariu minim brut pe țară.

Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Rațiunea instituirii pensiei de urmaș rezidă în obligația pozitivă a statului de a susține soțul supraviețuitor sau copiii celui decedat prin acoperirea cheltuielilor materiale necesare traiului și pentru a suplini astfel contribuția materială a celui decedat. Pensia de urmaș, întrucât are natura unui ajutor din partea statului, nu se poate cumula cu alte venituri dacă beneficiarul acesteia realizează venituri peste un anumit cuantum, considerat de legiuitor ca fiind suficient pentru un trai decent. În acest caz, ajutorul nu se mai justifică din moment ce beneficiarul pensiei de urmaș realizează venituri din activități profesionale peste un anumit cuantum ce îi permit să își asigure un trai decent independent de ajutorul primit din partea statului sub forma pensiei de urmaș.

Prin urmare, Curtea constată că pensia de urmaș are natura juridică a unui ajutor acordat de stat persoanelor care se regăsesc în

cap. IV secțiunea V din Legea nr. 19/2000 , în scopul suplinirii pe cât posibil a contribuției materiale a celui decedat.

În aceste condiții, suspendarea plății pensiei de urmaș în cazul în care beneficiarul acesteia realizează dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie nu este decât o aplicare la nivelul legii a rațiunii pentru care a fost instituită pensia de urmaș. Faptul că o persoană care se angajează va avea un salariu cel puțin la nivelul salariului minim brut pe economie, care depășește în toate situațiile o pătrime din salariul mediu brut pe economie, reprezintă chiar voința legiuitorului de a nu acorda ajutorul în cauză persoanelor angajate care, în acest mod, își asigură resursele materiale necesare traiului. Angajarea unei persoane beneficiare a pensiei de urmaș reprezintă un act de voință al acesteia în sensul că își poate asigura traiul fără a mai apela la ajutorul acordat de stat sub forma pensiei de urmaș; în această situație, plata pensiei de urmaș se suspendă, putând fi reluată în momentul în care persoana în cauză nu mai realizează venituri.

Totuși, Curtea reține că, în măsura în care beneficiarul unei pensii de urmaș realizează venituri din activități profesionale (nu ca angajat, ci ca prestator de servicii, profesii liberale etc.) sub acest nivel, va putea cumula pensia de urmaș cu venitul realizat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Domnica Savu și Elisabeta Petruța Savu în Dosarul nr. 691/120/2009 al Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2010.