Decizia nr. 1666/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, excepție ridicată de Cornel-Dan Niculae în Dosarul nr. 2.293/284/2008 al Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare. Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare. Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare.

Cauza este în stare de judecată.

Autorul excepției solicită admiterea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.293/284/2008, Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată.

Excepția a fost ridicată de Cornel-Dan Niculae într-un dosar având ca obiect modificarea unui titlu de proprietate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că prevederile legale criticate care dispun că "stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere ...." nu pot fi valabile în cazul moștenitorilor sezinari, descendenți direcți, deoarece art. 46 din Constituție prevede că dreptul la moștenire este garantat, iar în conformitate cu art. 653 din Codul civil "descendenții și ascendenții au drept posesiunea succesiunii din momentul morții defunctului", aceștia nefiind obligați să accepte expres moștenirea, fiind, deci, un beneficiu al legii, în virtutea căruia anumiți moștenitori au posesia de drept a bunurilor succesorale chiar de la data deschiderii succesiunii, bucurându-se, astfel, de exercițiul drepturilor și acțiunilor aferente bunurilor succesorale. De aceea, descendenții și ascendenții au posesia de drept a moștenirii din momentul deschiderii succesiunii, doar ceilalți moștenitori legali sau testamentari trebuind să ceară trimiterea în posesie (art. 653 alin. 2 din Codul civil). Sezinei i se recunoaște, astfel, caracterul de ordine publică, în sensul că de cujus nici nu poate priva de sezină pe succesorii cărora legea le-o acordă și nici nu poate acorda sezină altor persoane decât cele prevăzute de lege.

Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă consideră că textele legale criticate sunt constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 8 alin. (3) din Legea nr. 18/1991

privind fondul funciar, republicată, sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de autorul excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 8 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul conținut: "Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptățită, potrivit prezentei legi, și de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 46, potrivit cărora dreptul la moștenire este garantat.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale, respingând excepția de neconstituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 155 din 12 octombrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999, Curtea Constituțională a constatat că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale care garantează dreptul de moștenire, prin limitarea suprafețelor de teren care formează obiectul dreptului sau prin prevederea unor termene în care să fie formulate cererile, întrucât calitatea de moștenitor nu poate fi recunoscută decât ca urmare a aplicării legii și numai în limitele stabilite de aceasta. De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la dispozițiile

art. 8 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

și prin

Decizia nr. 127 din 23 octombrie 1996 , rămasă definitivă prin

Decizia nr. 36 din 25 februarie 1997 , ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 11 martie 1997, statuând că aceste dispoziții sunt constituționale. Cu acel prilej, referitor la invocarea art. 42 din Constituție privind garantarea dreptului la moștenire Curtea a reținut, în esență, că "dreptul la moștenire asupra terenurilor la care se referă art. 8 din lege nu are obiect până la reconstituirea, prin aplicarea legii, în persoana fostului titular, a dreptului de proprietate asupra terenurilor respective și care urmează a fi dobândite de succesorii acestuia". Totodată, Curtea a reținut că " Legea nr. 18/1991 , prin art. 8 și prin alte texte, nu numai că nu este potrivnică dreptului de moștenire garantat de Constituție, ci, dimpotrivă, creează condițiile necesare pentru ca el să poată fi exercitat, prin aceea că restabilește pentru viitor dreptul de proprietate în patrimoniul succesoral ce urmează a fi dobândit de moștenitori, iar normele prin care legea face efectivă exercitarea dreptului de succesiune sunt, toate, în favoarea moștenitorilor". Aceste considerente cu privire la constituționalitatea prevederilor

art. 8 din Legea nr. 18/1991

își mențin valabilitatea, întrucât, astfel cum s-a arătat, acest text a rămas în aceeași redactare și după republicarea

Legii nr. 18/1991 .

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, excepție ridicată de Cornel-Dan Niculae în Dosarul nr. 2.293/284/2008 al Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2009.