Decizia nr. 1678/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă și ale

art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată de Nicoleta Ecaterina Eucarie, Raluca Ana-Maria Crețeanu, Cristina Maria Lupescu, Oana Luminița Dorde, Ștefania Stan, Marilena Minca, Isabella Carmen Dobrescu, Eleonora Centea și Victor Jitărașu Cornoiu în Dosarul nr. 21.020/3/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate. Se arată că alin. (3) al

art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

a fost abrogat prin

Legea nr. 76/2009 , iar în ceea ce privește art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, aspectele criticate vizează modificarea acestui text de lege.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 21.020/3/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă și ale

art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Excepția a fost ridicată de Nicoleta Ecaterina Eucarie, Raluca Ana-Maria Crețeanu, Cristina Maria Lupescu, Oana Luminița Dorde, Ștefania Stan, Marilena Minca, Isabella Carmen Dobrescu, Eleonora Centea și Victor Jitărașu Cornoiu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) și art. 16 din Constituție, deoarece exclud dreptul salariaților bugetari de a sesiza Consiliul Național de Combatere a Discriminării cu privire la discriminările produse în dauna lor prin măsuri legislative privind salarizarea personalului din sistemul bugetar.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția referitoare la prevederile

art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

este întemeiată. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepția este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că cele două texte de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției îl reprezintă prevederile art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, precum și cele ale

art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007.

În opinia autorilor excepției, aceste texte de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) - Statul român și ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepția, Curtea reține următoarele:

I. Cu privire la

art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 , Curtea observă că aceste prevederi au fost abrogate prin articolul unic pct. 3 din

Legea nr. 76/2009

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2008

privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009 [alin. (3) al

art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

a fost introdus prin

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008

privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției].

Față de cele precizate, Curtea constată că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 29 alin. (1) coroborate cu cele ale alin. (6) al aceluiași articol din

Legea nr. 47/1992 , excepția urmând să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.

II. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.", Curtea reține că, în realitate, autorii excepției solicită modificarea textului de lege criticat. Or, acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituție, potrivit căruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării", fiind în contradicție și cu dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Așadar, și excepția referitoare la aceste prevederi de lege urmează a fi respinsă, ca fiind inadmisibilă.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă și ale

art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată de Nicoleta Ecaterina Eucarie, Raluca Ana-Maria Crețeanu, Cristina Maria Lupescu, Oana Luminița Dorde, Ștefania Stan, Marilena Minca, Isabella Carmen Dobrescu, Eleonora Centea și Victor Jitărașu Cornoiu în Dosarul nr. 21.020/3/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2009.