Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 172/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 din Codul penal

prezumat în vigoare

Data actului
2 martie 2010
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 167 din 16 martie 2010
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 6.868 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României

Are ca temei 1

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 din Codul penal, excepție ridicată de Radu Albu în Dosarul nr. 6.930/231/2006 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6.930/231/2006, Curtea de Apel Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 145 din Codul penal, excepție ridicată de Radu Albu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 145 din Codul penal, care explică înțelesul termenului "public", sunt în contradicție cu dispozițiile art. 136 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora proprietatea publică este garantată și ocrotită prin lege și aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, precum și cu dispozițiile alin. (3) al aceluiași articol, în care sunt enumerate bunurile ce fac obiectul exclusiv al proprietății publice, printre care, arată autorul excepției, nu se regăsesc bunurile ce constituie patrimoniul unei societăți comerciale. Se mai afirmă totodată că "art. 145 din Codul penal este în contradicție și cu dispozițiile art. 44 alin. (2) din Constituția României, care prevăd că proprietatea privată este ocrotită în mod egal, indiferent de titular. Aceste prevederi sunt încălcate, în opinia autorului excepției, și de dispozițiile art. 248 din Codul penal, care instituie o pedeapsă mai gravă pentru abuzul în serviciu, în funcție de natura proprietății: publică sau privată. Or, în cazul societăților comerciale cu capital de stat trebuie să se vorbească de proprietatea privată a statului".

Curtea de Apel Galați - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este nefondată, sens în care face trimitere la jurisprudența existentă în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 145 din Codul penal, cu denumirea marginală "Public", care au următorul conținut: "Prin termenul de "public" se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de contencios constituțional, prin raportare la critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 139 din 5 octombrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 noiembrie 1999, Curtea Constituțională a respins ca nefondată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 din Codul penal, prilej cu care a statuat că prin reglementarea criticată legiuitorul nu și-a propus să explice noțiunea de "proprietate publică", ci înțelesul termenului "public", raportat nu numai la noțiunea de "proprietate", ci și la "tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public,... serviciile de interes public,...". De aceea, dispozițiile art. 145 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular", și nici celor ale art. 136 alin. (1) din Constituție, care stabilesc că "Proprietatea este publică sau privată".

Distincția între proprietatea publică și cea privată nu prezintă vreun interes pentru calificarea faptei săvârșite, ca infracțiune prevăzută la art. 248 din Codul penal. Abuzul în serviciu contra intereselor publice reprezintă însă cea mai gravă formă a abuzului în serviciu, deoarece este fapta unui funcționar public și lezează activitatea unei persoane juridice de interes public, producând fie o tulburare deosebit de gravă a activității acesteia, fie o pagubă patrimoniului ei. Așadar, infracțiunea există chiar dacă prin fapta săvârșită nu s-a produs o pagubă.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 din Codul penal, excepție ridicată de Radu Albu în Dosarul nr. 6.930/231/2006 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 martie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.