Decizia nr. 176/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 și art. 218 alin. 1 din Codul penal, precum și a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepție invocată de Ioan Popovici în Dosarul nr. 7.421/314/2008 al Judecătoriei Suceava.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 13 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7.421/314/2008, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 și art. 218 alin. 1 din Codul penal, precum și a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepție invocată de Ioan Popovici.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin încadrarea juridică a faptelor, datorită modului defectuos de redactare a art. 146 din Codul penal, prin stabilirea cuantumului de 200.000 lei noi, o asemenea prevedere vine în contradicție cu art. 16 din Constituție, privind egalitatea cetățenilor în fața legii. Se mai arată că "libertatea individuală nu poate fi negociată în funcție de o sumă de bani, reprezentând valoarea prejudiciului", astfel încât art. 146 din Codul penal contravine atât art. 23, cât și art. 21 alin. (2) din Constituție. În plus, este încălcat art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, "întrucât, fiind în stare de arest preventiv, inculpatul nu se poate apăra, iar încheierea prin care se menține arestarea preventivă a unei persoane nu este prevăzută cu nicio cale de atac." Se mai arată că textele din Codul penal criticate contravin și dispozițiilor art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție, referitoare la înfăptuirea actului de justiție în mod unic, imparțial și egal pentru toți. Cu privire la dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul de procedură penală, se arată că acestea sunt interpretate arbitrar de instanțele de judecată, nefiind expuse motivele pentru care lăsarea în libertate a persoanelor trimise în judecată ar prezenta pericol social pentru ordinea publică, sens în care se face trimitere la Cauza Tarău împotriva României, 2009.

Judecătoria Suceava apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 146 și art. 218 alin. 1 din Codul penal, precum și a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală având următorul cuprins:

- Art. 146 din Codul penal: "Prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.";

- Art. 218 alin. 1 din Codul penal: "Dacă faptele prevăzute în art. 217 au avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar dacă au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.";

- Art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală: "Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre următoarele cazuri: [...] f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 23 privind libertatea individuală, ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată următoarele:

Asupra constituționalității dispozițiilor art. 146 din Codul penal, în raport de critici similare, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, de exemplu prin

Decizia nr. 1.051 din 9 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, și

Decizia nr. 50 din 26 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 28 februarie 2006. Cu acel prilej, Curtea a statuat că art. 146 din Codul penal cuprinde o normă cu caracter explicativ prin care se lămurește înțelesul expresiei "consecințe deosebit de grave". Această reglementare este necesară cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut consecințele deosebit de grave ca element circumstanțial în conținutul agravant al mai multor infracțiuni, respectiv, în cauză, a infracțiunii de distrugere calificată, reglementată de art. 218 alin. 1 din Codul penal, text care, de asemenea, face obiectul excepției de neconstituționalitate, prin raportare la prevederile art. 146 din același Cod.

Curtea constată, totodată, că reglementarea infracțiunii de distrugere calificată, prin dispozițiile art. 218 alin. 1 din Codul penal, reprezintă o opțiune de politică penală, de competența exclusivă a legiuitorului, care nu aduce nicio atingere principiului egalității în drepturi, care presupune ca la situații egale să corespundă tratament egal, iar la situații diferite să existe un tratament diferit, și nici principiului conform căruia justiția e unică, imparțială și egală pentru toți.

De asemenea, este neîntemeiată și critica acelorași dispoziții legale referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 21 și art. 24 din Constituție. Astfel, textele în discuție reprezintă norme de drept substanțial, care nu aduc atingere sub niciun aspect dreptului părților interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime și de a beneficia de garanțiile care condiționează desfășurarea unui proces echitabil și dreptul la apărare.

În ceea ce privește criticile referitoare la "modul defectuos de redactare" a dispozițiilor art. 146 și art. 218 alin. 1 din Codul penal, acestea nu intră în competența Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Tot astfel, Curtea nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a textelor de lege, în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, criticate de autorul excepției întrucât "sunt interpretate arbitrar de instanțele de judecată". Curtea Constituțională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuțiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanțele judecătorești, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d), al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 și art. 218 alin. 1 din Codul penal, precum și a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepție invocată de Ioan Popovici în Dosarul nr. 7.421/314/2008 al Judecătoriei Suceava.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 martie 2010.