Decizia nr. 218/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și alin. (3^1) și art. 4 alin. (1) din aceeași Ordonanță de urgență a Guvernului, excepție invocată de Dana Florentina Berheci și Constantin Pînzariu în Dosarul nr. 1.538/40/2009 al Tribunalului Botoșani - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 7.808 D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție invocată de Ioan Știrbu în Dosarul nr. 3/110/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că Ioan Știrbu a depus la dosar o cerere prin care solicită "extinderea cercetării constituționalității și asupra

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 ".

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii ca inadmisibilă.

Având în vedere dispozițiile art. 146 lit. d) din Constituție, potrivit cărora Curtea Constituțională se pronunță numai "asupra excepțiilor de neconstituționalitate [...] ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial", precum și ale

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți [...]", Curtea respinge cererea formulată.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 5.342 D/2009 și nr. 7.808 D/2009, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Ioan Știrbu nu este de acord cu conexarea dosarelor, întrucât în cele două cauze nu sunt aceleași părți.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 7.808 D/2009 la Dosarul nr. 5.342 D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției Ioan Știrbu, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată.

Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.538/40/2009, Tribunalul Botoșani - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și alin. (3^1) și art. 4 alin. (1) din aceeași Ordonanță de urgență a Guvernului, excepție invocată de Dana Florentina Berheci și Constantin Pînzariu.

Prin Încheierea din 7 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3/110/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție invocată de Ioan Știrbu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, similară în dosarele conexate, se susține, în esență, că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

contravin prevederilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. a) și art. 115 alin. (4) și (6). Se arată că, deși

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005

s-a dat cu scopul de a corecta neconstituționalitatea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , "în realitate și aceasta a doua ordonanță este la fel de neconstituțională, întrucât vizează organizarea și funcționarea unei direcții a Ministerului Public, care este una dintre instituțiile fundamentale ale statului. [...] În acest domeniu nu pot fi emise de Guvern ordonanțe de urgență, domeniul putând fi reglementat numai prin lege organică. În consecință, reglementând într-un domeniu rezervat exclusiv legii, Guvernul a încălcat dispozițiile Constituției." De asemenea, prevederile art. 1 alin. (1) și alin. (3^1) și art. 4 alin. (1) din actul criticat contravin dispozițiilor art. 132 referitoare la Statutul procurorilor, întrucât se creează "o instituție care funcționează în afara normelor expres reglementate de Constituție, fiind împotriva principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic care guvernează activitatea procurorilor sub autoritatea Ministerului justiției."

Tribunalul Botoșani - Secția penală nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția invocată.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 54/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006. De asemenea, obiect al excepției îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curții pronunțată de Tribunalul Botoșani -Secția penală, și dispozițiile art. 1 alin. (1) și alin. (3^1) și

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 . În realitate, obiectul excepției îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) și alin. (3^1) și

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , așa cum a fost modificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 , texte care au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (1) și alin. (3^1): "(1) Prin prezenta ordonanță de urgență se înființează Direcția Națională Anticorupție, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție [...]

(3^1) Procurorul șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conduce Direcția Națională Anticorupție prin intermediul procurorului șef al acestei direcții. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează conflictele de competență apărute între Direcția Națională Anticorupție și celelalte structuri sau unități din cadrul Ministerului Public.";

- Art. 4 alin. (1): "Direcția Națională Anticorupție este condusă de un procuror șef care este asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție este ajutat de 2 procurori șefi adjuncți, asimilați adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție."

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunțat în jurisprudența sa asupra dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, cât și asupra celor ale art. 1 alin. (1) și alin. (3^1) și

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , așa cum a fost modificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 , criticate în raport de aceleași prevederi constituționale și cu argumente similare. În acest sens sunt

Decizia nr. 1.706 din 17 decembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, și, în ceea ce privește

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 ,

Decizia nr. 377 din 25 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30 aprilie 2008, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo reținute, excepția de neconstituționalitate invocată.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată anterior de Curte, precum și considerentele care o fundamentează își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și alin. (3^1) și

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție invocată de Dana Florentina Berheci și Constantin Pînzariu în Dosarul nr. 1.538/40/2009 al Tribunalului Botoșani - Secția penală, iar în ceea ce privește

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 , de Ioan Știrbu în Dosarul nr. 3/110/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 martie 2010.