Decizia nr. 281/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 303/2004 28 iunie 2004 (prevederi anume) privind statutul judecătorilor și procurorilor
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor și ale art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepție invocată de Adriana Veturia Moldovan în Dosarul nr. 1.200/33/2009 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă că autoarea excepției a depus la dosarul cauzei note de ședință, prin care arată că excepția de neconstituționalitate a rămas fără obiect, având în vedere respingerea propunerii de arestare preventivă.
Reprezentantul Ministerului Public, arătând că excepția de neconstituționalitate este de ordine publică, astfel încât aceasta nu se află la dispoziția părții care a ridicat-o, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 24 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.200/33/2009, Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor și ale art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepție invocată de Adriana Veturia Moldovan.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că "chiar dacă, la prima vedere, această dispoziție pare să constituie o garanție a independenței magistraților, în realitate ea constituie o încălcare a principiului constituțional al independenței și imparțialității instanței de judecată." Astfel, "odată ce Consiliul Superior al Magistraturii se pronunță în sensul avizării favorabile a arestării unui magistrat, acest aviz constituie un mijloc de presiune asupra judecătorului chemat să se pronunțe asupra propunerii de arestare preventivă, în condițiile în care cariera sa depinde în mod exclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii." Or, "potrivit dispozițiilor art. 124, art. 134 și art. 21 din Constituție, dreptul oricărei persoane la o judecată în fața unei instanțe independente și imparțiale este garantat la nivel constituțional", iar aceste texte trebuie interpretate prin raportare la prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale astfel cum au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Potrivit acestei jurisprudențe, "existența unor indicii de lipsă de neutralitate, a unei aparențe în acest sens, este suficientă pentru a înlătura prezumția de neutralitate a judecătorului". În ceea ce privește art. 148 lit. f) din Codul de procedură penală, se arată că este contrar dreptului la libertate și la siguranță, deoarece "omite să stabilească anumite condiții obiective de determinare a situațiilor în care se poate dispune arestarea unor persoane, lăsând aceasta la arbitrariul judecătorului."
Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, precum și cele ale art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:
-
art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 : "Judecătorii, procurorii și magistrații-asistenți pot fi percheziționați, reținuți sau arestați preventiv numai cu încuviințarea secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii.";
- art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală: "Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre următoarele cazuri: [...]
f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 23 - Libertatea individuală, art. 124 - Înfăptuirea justiției și art. 134 alin. (4) referitoare la atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu raportare la art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la libertatea individuală.
Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, contrar susținerilor autorului excepției, dispozițiile
art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 , potrivit cărora judecătorii, procurorii și magistrații-asistenți pot fi percheziționați, reținuți sau arestați preventiv numai cu încuviințarea secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, dau expresie unei atribuții a acestui organism, stabilite prin legea sa organică, "în realizarea rolului său de garant al independenței justiției", așadar sunt în concordanță cu dispozițiile art. 133 alin. (1) și art. 134 alin. (4) din Constituție. Nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor art. 21 și art. 124 din Legea fundamentală, întrucât dispozițiile
art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004
nu stabilesc nicio obligație pentru judecătorii învestiți cu soluționarea cererilor la care textul legal face referire, de natură să știrbească în vreun fel independența acestora, consfințită prin dispozițiile art. 124 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii".
Cât privește dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, acestea sunt criticate pentru faptul că sunt interpretabile, întrucât omit să stabilească situațiile în care poate dispune arestarea unor persoane, "lăsând aceasta la arbitrariul judecătorului". Or, o asemenea împrejurare nu constituie în sine o încălcare a dispozițiilor constituționale, întrucât rolul instanței judecătorești este tocmai acela de a interpreta actul normativ și de a-l aplica la speța concretă. În plus, criticile privind caracterul lacunar sau defectuos al redactării prevederilor criticate nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor și ale art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepție invocată de Adriana Veturia Moldovan în Dosarul nr. 1.200/33/2009 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.