Decizia nr. 312/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 120 din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, excepție ridicată de Vasilică Bobaru în Dosarul nr. 11.578/231/2008 al Judecătoriei Focșani.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepție ca nefondată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 11.578/231/2008, Judecătoria Focșani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 120 din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, excepție ridicată de Vasilică Bobaru în dosarul de mai sus.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și ale art. 53 referitoare la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, deoarece sunt în contradicție cu art. 18^1 din Codul penal, judecătorul nemaiputând aprecia cu privire la gradul de pericol social concret al unei infracțiuni silvice și, ca o consecință imediată, un inculpat cercetat pentru o infracțiune silvică nu poate beneficia ca orice alt inculpat de posibilitatea să i se aplice o sancțiune cu caracter administrativ.

Judecătoria Focșani opinează că excepția este întemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 120 din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, care au următorul conținut: "Faptele prevăzute la art. 106-113 prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, indiferent de modul și de mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și de conduita făptuitorului."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 1.001 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, Curtea Constituțională a respins ca nefondată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 120 din Legea nr. 46/2008 , statuând că articolul 18^1 din Codul penal, invocat în susținerea criticilor formulate, se referă la fapte antisociale care, prin conținutul lor concret și prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Aceasta este însă o reglementare care, în acord cu dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, ține de domeniul dreptului substanțial, legiuitorul având în vedere situația în care gradul de pericol social concret al unui fapte penale este mai mic față de pericolul social generic al infracțiunii-tip incriminate de legiuitor. Însă posibilitatea conferită judecătorului de a diminua până la anihilare una dintre trăsăturile infracțiunilor silvice în funcție de atingerea minimă adusă uneia dintre valorile sociale apărate, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de persoana și conduita făptuitorului, precum și de alte criterii intrinseci ale faptei, nu este de rang constituțional, legiuitorul urmărind prin aceasta prezervarea pădurii ca bun de interes public. Iată de ce nu se poate susține că prin

art. 120 din Legea nr. 46/2008

se încalcă dispozițiile constituționale invocate, Parlamentul, ca unică autoritate a țării, fiind singurul în drept să decidă cu privire la incriminarea faptelor ce aduc atingere fondului forestier național, tocmai pentru a recunoaște, între altele, oricărei persoane dreptul la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic. Așa fiind, în aceste condiții este înfăptuită și justiția, sens în care nu se poate admite ideea înfrângerii principiului egalității în drepturi consacrat de art. 16 din Constituție, întrucât prevederile contestate se aplică tuturor celor aflați în ipoteza normei contestate, fără niciun fel de considerente arbitrare.

De asemenea, nu este înfrânt nici art. 53 din Constituție, deoarece, în absența afectării în vreun fel a drepturilor sau a libertăților fundamentale, nu poate fi primită critica potrivit căreia acestea din urmă suferă vreo restrângere.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 120 din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, excepție ridicată de Vasilică Bobaru în Dosarul nr. 11.578/231/2008 al Judecătoriei Focșani.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 martie 2010.