Decizia nr. 517/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 5/2001 19 iulie 2001 (prevederi anume) privind procedura somației de plată
Are ca temei 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- OG nr. 5/2001 19 iulie 2001 (prevederi anume) privind procedura somației de plată
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Celuloză și Oțel" - S.R.L. în Dosarul nr. 10.162.1/325/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 15 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 10.162.1/325/2008, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Celuloză și Oțel" - S.R.L. în dosarul de mai sus.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin acordarea posibilității debitorului de a formula apărări de fond în cadrul contestației la executare, deși nu s-a prevalat de calea de atac prevăzută de
art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , se aduce atingere gravă principiilor fundamentale consacrate de art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (3) din Constituție.
Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ arată că, întrucât autorul a invocat în susținerea excepției apărări de fond, nu își poate exprima un punct de vedere fără a se antepronunța.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 295/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, astfel cum au fost modificate acestea prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 142/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, aprobată la rândul ei prin
Legea nr. 5/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003. Astfel,
art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
are următorul cuprins:
"(2) Prin contestația la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepția cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului."
Articolul 8
din
Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
la care face trimitere textul legal criticat are următorul conținut:
"(1) Împotriva ordonanței prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în prima instanță.
(3) abrogat de
art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004
(4) Dacă instanța învestită admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanța, pronunțând o hotărâre irevocabilă. Prevederile art. 7 se aplică în mod corespunzător.
(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor și ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului său prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării
Deciziei nr. 361 din 12 decembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 19 martie 2003, Curtea a considerat ca fiind neîntemeiată critica potrivit căreia prevederile
art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
ar încălca dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție. În acest sens, Curtea a reținut că, potrivit
art. 10 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , împotriva ordonanței cu somația de plată persoana interesată poate face contestație la executare în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă. Teza întâi a art. 10 alin. (2) permite debitorului invocarea, prin contestația la executare, și a unor apărări de fond împotriva titlului executoriu, iar teza a doua a aceluiași alineat exceptează de la exercițiul acestui drept debitorul care a formulat o cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului. Conform prevederilor art. 8 din aceeași ordonanță, împotriva ordonanței cu somația de plată, emisă de judecător, debitorul poate formula cerere în anulare la instanța competentă pentru judecarea cauzei în primă instanță, care va putea anula ordonanța, situație în care, la cererea creditorului, se va proceda la judecarea în fond a cauzei, în condițiile dreptului comun. Din conținutul acestor dispoziții legale nu rezultă nicio îngrădire a accesului liber la justiție pentru niciuna dintre părțile litigante. Debitorul nemulțumit de ordonanța cu somația de plată poate formula o cerere în anulare, care se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului.
Or, tocmai în cadrul acestei proceduri, debitorul poate invoca apărări de fond, ceea ce face de prisos ca acesta să mai poată invoca astfel de apărări și în cadrul contestației la executare.
Prin urmare, legiuitorul a oferit posibilitatea debitorului de a invoca apărări de fond, neavând relevanță dacă acesta le-a invocat sau nu în cadrul acțiunii în anulare.
Excepția prevăzută în
art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
este justificată, întrucât aceasta are în vedere situația în care, în lipsa cererii în anulare, debitorul nu a putut invoca apărările de fond.
Întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Celuloză și Oțel" - S.R.L. în Dosarul nr. 10.162.1/325/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 aprilie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.