Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 403/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18^1 alin. 1 și art. 91 din Codul penal

prezumat în vigoare

Data actului
13 aprilie 2010
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 365 din 3 iunie 2010
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 6.879 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 18^1 alin. 1 și art. 91 din Codul penal, excepție ridicată de Constantin Rotaru în Dosarul nr. 2.171/252/2008 al Tribunalului Timiș - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.171/252/2008, Tribunalul Timiș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18^1 alin. 1 și art. 91 din Codul penal, excepție ridicată de Constantin Rotaru.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 20 și art. 126 din Constituție, deoarece instituie atribuția procurorului de a aplica sancțiuni administrative în cadrul procesului penal, deși, prin natura sa, o asemenea atribuție este de competența instanțelor judecătorești.

Tribunalul Timiș - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18^1 din Codul penal este neîntemeiată. În ceea ce privește neconstituționalitatea art. 91 din același cod, nu și-a exprimat opinia.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 18^1 alin. 1 și art. 91 din Codul penal, texte de lege care au următoarea redactare:

- Art. 18^1 alin. 1: "Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.";

- Art. 91: "Când instanța dispune înlocuirea răspunderii penale, aplică una dintre următoarele sancțiuni cu caracter administrativ:

a) mustrarea;

b) mustrarea cu avertisment;

c) amenda de la 10 lei la 1.000 lei."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale criticate încălcă dispozițiile constituționale ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 126 privind instanțele judecătorești.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 18^1 și art. 91 din Codul penal se referă la fapte antisociale care, prin conținutul lor concret și prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, precum și sancțiunile administrative aplicabile în acele situații în care, datorită atingerii minime aduse uneia din valorile apărate de lege, fiind lipsite în mod vădit de importanță, fapta săvârșită de o persoană nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Legea a atribuit procurorului competența de a stabili în concret, în faza de urmărire penală, gradul de pericol social al faptei cercetate, ținând seama de rolul acestuia de apărător al ordinii de drept și de reprezentant al intereselor generale ale societății, definit prin art. 131 alin. (1) din Constituție. În exercitarea acestui rol procurorul poate să dispună, în condițiile prevăzute de art. 249 alin. 3 coroborat cu art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. b^1) din Codul de procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală a persoanei cercetate pentru comiterea unei fapte penale care intră sub incidența prevederilor art. 18^1 din Codul penal și aplicarea față de făptuitor a unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Soluțiile pronunțate de procuror în cursul urmăririi penale (încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală și clasarea), fie că sunt rezoluții sau ordonanțe, nu constituie însă acte de jurisdicție, ci acte supuse cenzurii instanței de judecată, la plângerea persoanei interesate, potrivit art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Așadar, nu pot fi primite susținerile autorului excepției în sensul că, în aplicarea textului de lege criticat, procurorul se substituie instanțelor judecătorești, încălcându-se în felul acesta prevederile constituționale ale art. 20 raportat la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 126 din Constituție.

De altfel, în sensul celor arătate, s-a pronunțat Curtea prin

Decizia nr. 329 din 16 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 988 din 27 octombrie 2004.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18^1 alin. 1 și art. 91 din Codul penal, excepție ridicată de Constantin Rotaru în Dosarul nr. 2.171/252/2008 al Tribunalului Timiș - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 aprilie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.