Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 654/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

prezumat în vigoare

Data actului
11 mai 2010
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 368 din 4 iunie 2010
Citat de
1 act
Citează
6 acte
Structură
0 articole · 8.648 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Tudorel Toader - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Liu Aiyan în Dosarul nr. 10.315/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 București și care formează obiectul Dosarului nr. 8.212D/2009 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal, lipsă fiind partea Oficiul Român pentru Imigrări, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă interpretul autorizat de limba chineză, domnul Ioan Budura.

Președintele Curții dispune a se face apelul și în dosarele nr. 8.213D/2009, nr. 8.214D/2009 și nr. 8.215D/2009, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Zheng Xiaofang, Zeng Lingming și Ji Changnian în dosarele nr. 10.140/4/2008, nr. 2.020/4/2008 și nr. 10.184/4/2008 ale Judecătoriei Sectorului 4 București.

La apelul nominal răspunde, personal, Ji Changnian, în calitate de autor al excepției ce constituie obiectul Dosarului nr. 8.215D/2009, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele Curții, din oficiu, văzând identitatea de obiect a acestor cauze, pune în discuție problema conexării lor.

Autorii prezenți ai excepției, prin intermediul translatorului, și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a cauzelor strigate.

Președintele Curții, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 8.215D/2009, nr. 8.214D/2009 și nr. 8.213D/2009 la Dosarul nr. 8.212D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părților prezente, care, prin intermediul translatorului, susțin că legea criticată nu îi protejează îndeajuns, deoarece retragerea dreptului de ședere în mod arbitrar le afectează investițiile făcute în România și buna desfășurare a activităților economice.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, având în vedere că, în același sens, s-a pronunțat constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 6 noiembrie 2009, pronunțate în dosarele nr. 10.315/4/2008, nr. 10.140/4/2008, nr. 2.020/4/2008 și nr. 10.184/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România. Excepția a fost ridicată de Liu Aiyan, Zheng Xiaofang, Zeng Lingming și Ji Changnian în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri formulate împotriva unor hotărâri de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat sau, în subsidiar, a unei forme de protecție subsidiară.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, având un conținut asemănător, se susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale datorită lipsei de precizie și claritate cu privire la motivele referitoare la protejarea vieții de familie sau la riscul de tortură pentru care se poate acorda protecția subsidiară. Autorii excepției mai arată că sunt încălcate dreptul la viața de familie, dreptul la protecție împotriva riscului de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante, precum și principiul proporționalității.

Judecătoria Sectorului 4 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorilor prezenți ai excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007

privind înființarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorității pentru străini și a Oficiului Național pentru Refugiați, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Textul de lege criticat are următoarea redactare:

- Art. 26. - Protecția subsidiară: "(1) Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege: (...)

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;(...)".

În opinia autorilor excepției, prevederile legale contravin dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Constituție, care interzic tortura și pedepsele sau tratamentele inumane ori degradante, raportate la dispozițiile art. 3 - Interzicerea torturii și ale art. 8 - Dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Analizând excepția, Curtea Constituțională constată că dispozițiile

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România au mai fost supuse controlului de constituționalitate în numeroase rânduri, prin raportare la aceleași norme constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. Curtea a pronunțat, de pildă,

Decizia nr. 648 din 5 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006,

Decizia nr. 524 din 31 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 25 iunie 2007, sau

Decizia nr. 251 din 24 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 13 mai 2009, prin care, pentru argumentele acolo reținute, a statuat în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Liu Aiyan, Zheng Xiaofang, Zeng Lingming și Ji Changnian în dosarele nr. 10.315/4/2008, nr. 10.140/4/2008, nr. 2.020/4/2008 și nr. 10.184/4/2008 ale Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 mai 2010.

PREȘEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.