Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 729/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului și art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale

prezumat în vigoare

Data actului
1 iunie 2010
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 422 din 24 iunie 2010
Citează
6 acte
Structură
2 articole · 10.789 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 3

  • Legea nr. 26/1990 5 noiembrie 1990 (prevederi anume) privind registrul comerțului
  • Legea nr. 31/1990 16 noiembrie 1990 (prevederi anume) privind societățile comerciale
  • OUG nr. 116/2009 29 decembrie 2009 (prevederi anume) pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului

Are ca temei 3

  • Legea nr. 31/1990 16 noiembrie 1990 (prevederi anume) privind societățile comerciale
  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • OUG nr. 116/2009 29 decembrie 2009 (prevederi anume) pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (3) din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului și

art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea în Dosarul nr. 1.731/54/2009 al Curții de Apel Craiova - Secția comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 7.740D/2009, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr. 7.739D/2009.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere similitudinea dintre obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 7.740D/2009 la Dosarul nr. 7.739D/2009.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 7.740D/2009 la Dosarul nr. 7.739D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din data de 6 octombrie 2009, pronunțate în dosarele nr. 1.731/54/2009 și nr. 1.730/54/2009, Curtea de Apel Craiova - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (3) din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului și

art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea în cauze având ca obiect judecarea recursului împotriva unei încheieri pronunțate de către judecătorul-delegat la oficiul registrului comerțului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate încalcă accesul liber la justiție, din moment ce termenul de soluționare a cererii de către judecătorul delegat nu este cunoscut de părți, iar termenul de recurs pentru părți curge de la data pronunțării hotărârii.

Curtea de Apel Craiova - Secția comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 6 alin. (3) din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, și

art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

-

Articolul 6

alin. (3) din Legea nr. 26/1990 : "(3) Termenul de recurs este de 15 zile și curge de la data pronunțării încheierii pentru părți și de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate.";

-

Articolul 60

alin. (2) din Legea nr. 31/1990 : "(2) Termenul de recurs este de 15 zile și curge de la data pronunțării încheierii pentru părți și de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată următoarele:

I. Sub aspectul admisibilității excepției de neconstituționalitate, se observă că

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2009

pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 30 decembrie 2009, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 84/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 17 mai 2010, prevede: "[...] competența de soluționare a cererilor de înregistrare în registrul comerțului și, după caz, a altor cereri aflate în competența de soluționare a judecătorului delegat, pe o perioadă de maximum 4 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, aparține directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoanei sau persoanelor desemnate de către directorul general al Oficiului Național al Registrului Comerțului".

În consecință, Curtea reține că, în momentul de față, atribuțiile judecătorului delegat au fost preluate de directorul oficiului registrului comerțului, fără ca instituția judecătorului delegat să fi fost, expres sau implicit, desființată. Din textul legal menționat se înțelege că numai pe o perioadă determinată competențele judecătorului delegat au fost preluate de către directorul oficiului registrului comerțului, urmând ca, în viitor, potrivit

art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2009 , activitatea de înregistrare în registrul comerțului să fie efectuată de registratorii comerciali. Însă, până în momentul de față, nu a fost adoptată o atare reglementare legală; implicit, Curtea reține că aplicarea prevederilor legale referitoare la competențele judecătorului delegat a fost practic suspendată. Având în vedere aspectele expuse mai sus, Curtea constată că aceste dispoziții sunt în vigoare, fiind doar suspendată aplicarea lor.

II. Dispozițiile legale criticate nu au fost abrogate prin

art. 6 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2009 , care prevăd că "(3) Împotriva rezoluției directorului și/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunțare pentru părți și de la data publicării rezoluției sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate".

Această concluzie rezultă din cele constatate mai sus, astfel încât dispozițiile legale criticate sunt în vigoare, numai aplicarea acestora este în mod temporar suspendată.

III. Curtea, prin

Decizia nr. 1.173 din 11 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 23 ianuarie 2008, a constatat constituționalitatea

art. 6 alin. (3) din Legea nr. 26/1990 , stabilind că încheierile judecătorului-delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerțului sunt supuse recursului în termen de 15 zile de la data pronunțării încheierii.

Curtea a reținut că acestea reprezintă norme de procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă să reglementeze procedura de judecată, evident, cu respectarea și a celorlalte prevederi sau principii din Legea fundamentală.

Simpla împrejurare că termenul de recurs, în aceste cazuri, curge de la data pronunțării încheierii judecătorului-delegat nu conduce la concluzia că dispozițiile

art. 6 alin. (3) din Legea nr. 26/1990

contravin accesului liber la justiție și nici dreptului la un proces echitabil, deoarece părțile au cunoștință de termenul legal în care judecătorul-delegat trebuie să pronunțe încheierea, și anume 5 zile de la data îndeplinirii cerințelor prevăzute de lege, potrivit

art. 40 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale. Totodată, dispozițiile criticate dau expresie principiului celerității soluționării cererilor în această materie, în scopul de a se asigura opozabilitatea mențiunilor în registrul comerțului față de terți.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în decizia menționată își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Mutatis mutandis, Curtea constată că cele arătate mai sus se aplică și cu privire la critica de neconstituționalitate ce privește

art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (3) din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului și

art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea în dosarele nr. 1.731/54/2009 și nr. 1.730/54/2009 ale Curții de Apel Craiova - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 2010.

PREȘEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Benke Karoly

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.