Decizia nr. 696/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
Interpretează 1
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Acsinte Gaspar - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Rada Pârvu, Niculina Popescu, Mihai Ionuț Mateescu, Viorel Cristian Mateescu, Mariana Irina Mocanu, Traiana Anghel, Ana Maria Anghel, Cristian Alexandru Anghel, Constantin Panait, Magdalena Ilie, Petruța Popescu și Florentina Pivniuc, prin avocat, în Dosarul nr. 13.879/3/2008 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 13.879/3/2008, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Rada Pârvu, Niculina Popescu, Mihai Ionuț Mateescu, Viorel Cristian Mateescu, Mariana Irina Mocanu, Traiana Anghel, Ana Maria Anghel, Cristian Alexandru Anghel, Constantin Panait, Magdalena Ilie, Petruța Popescu și Florentina Pivniuc, prin avocat, într-o cauză având ca obiect revendicare imobiliară.
În susținerea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că reglementarea criticată este contrară art. 44 alin. (1) teza întâi din Legea fundamentală, "întrucât nu lasă niciun dubiu în ceea ce privește uzarea mijloacelor de valorificare a dreptului de proprietate, în afara
Legii nr. 10/2001 . Apreciază că, dacă interpretarea contrară era posibilă și după pronunțarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție din anul 2008, acțiunea în revendicare, întemeiată pe
Legea nr. 10/2001 , nu mai poate constitui acum un mod de redobândire a dreptului de proprietate".
Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prevederile de lege criticate fiind în deplină concordanță cu art. 44 din Constituție, potrivit căruia conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile
art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001
sunt constituționale. În acest sens arată că stabilirea cuprinsului unei legi, și deci a reglementărilor ce o compun, nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci, cel mult, una de tehnică legislativă. În acest domeniu, legiuitorul, în virtutea competențelor sale constituționale, este îndreptățit să impună o reglementare specială într-un anumit domeniu, aplicând astfel principiul specialia generalibus derogant.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției îl reprezintă prevederile
art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.
Alineatul (4) a fost introdus prin
art. I pct. 13 din Legea nr. 1/2009
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 10/2001 , și are următorul conținut:
"(4) Persoana îndreptățită are obligația de a urma calea prevăzută de prezenta lege, după intrarea acesteia în vigoare. Prevederile prezentei legi se aplică cu prioritate."
Autorii excepției consideră că textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) teza întâi, potrivit cărora dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității
art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 s-a pronunțat prin
Decizia nr. 270 din 16 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 11 mai 2010, statuând că textul de lege criticat nu contravine art. 44 din Legea fundamentală.
Astfel, în ceea ce privește reglementarea criticată, potrivit căreia persoana îndreptățită are obligația de a urma calea prevăzută de prezenta lege, după intrarea acesteia în vigoare, prevederile ei aplicându-se cu prioritate, împrejurare ce este de natură a împiedica persoana îndreptățită să acționeze pentru revendicarea bunului pe calea dreptului comun, Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 1.351 din 10 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 24 decembrie 2008, reținând că "legea nu obstrucționează accesul la justiție al celor îndreptățiți la măsuri reparatorii, ci prevede doar calea administrativă, calea legală pentru acordarea de reparații în natură sau prin echivalent.
Articolul 26
alin. (3) din Legea nr. 10/2001
prevede că decizia sau dispoziția de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la instanța de judecată, iar
art. 19 din Legea nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, prevede că deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate cu contestație în condițiile
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
De altfel, Curtea a observat că atât
Legea nr. 10/2001 , cât și
Legea modificatoare nr. 1/2009
sunt legi reparatorii speciale. În acest sens este și Decizia nr. XXXIII din 9 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a statuat că, «în cazul concursului dintre legea specială și legea generală, se aplică legea specială, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă aceasta nu este prevăzută în legea specială»".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să conducă la schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția din deciziile amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Rada Pârvu, Niculina Popescu, Mihai Ionuț Mateescu, Viorel Cristian Mateescu, Mariana Irina Mocanu, Traiana Anghel, Ana Maria Anghel, Cristian Alexandru Anghel, Constantin Panait, Magdalena Ilie, Petruța Popescu și Florentina Pivniuc, prin avocat, în Dosarul nr. 13.879/3/2008 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 mai 2010.
PREȘEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu ____________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.