Decizia nr. 532/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (5) și ale art. 10 alin. (2) ultima teză din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- OG nr. 5/2001 19 iulie 2001 (prevederi anume) privind procedura somației de plată
- Legea nr. 295/2002 15 mai 2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată
Are ca temei 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- OG nr. 5/2001 19 iulie 2001 (prevederi anume) privind procedura somației de plată
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (5) și ale
art. 10 alin. (2) ultima teză din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Ludofin Păcurar în Dosarul nr. 128/226/2009 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 16 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 128/226/2009, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) și ale
art. 10 alin. (2) ultima teză din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată.
Excepția a fost ridicată de Ludofin Păcurar într-un dosar având ca obiect o somație de plată.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul consideră că, în forma aprobată inițial de
art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
acorda debitorului dreptul să atace cu recurs hotărârea de respingere a cererii în anulare.
Articolul I
pct. 12 din Legea nr. 195/2004
a suprimat dreptul la recurs dispunând că hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă. Suprimarea dreptului de recurs, prin această dispoziție reprodusă de art. 8 alin. (5) din ordonanță, încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (3) și art. 24. Art. 129 din ordonanță încalcă dreptul folosirii căilor de atac de către debitor, pentru că cererea în anulare nu se judecă potrivit procedurii de judecată a apelului sau a recursului și nici cele privitoare la cazurile de revizuire sau contestație în anulare, astfel că cererea în anulare nu este o cale de atac. Ceea ce face ca ordonanța să fie neconstituțională este faptul că împiedică folosirea căilor de atac prevăzute de lege.
Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (5) și ale
art. 10 alin. (2) ultima teză din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 295/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare, prevederi care au următorul conținut:
- Art. 8 alin. (5): "Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă.";
- Art. 10 alin. (2): "Prin contestația la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepția cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) și (3) privind accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și art. 129 privind folosirea căilor de atac.
Examinând excepția, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor art. 8 alin. (5) și ale
art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, prin raportare la critici asemănătoare, prin numeroase decizii, constatând că sunt constituționale.
Astfel, de exemplu, Curtea s-a mai pronunțat cu privire la dispozițiile
art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată prin
Decizia nr. 269 din 16 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006. Cu această ocazie, Curtea a constatat că procedura somației de plată, reglementată prin
Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , este o procedură specială în materia executării creanțelor, iar legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată, conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", evident cu condiția ca nicio normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziții constituționale. Cu privire la dispozițiile
art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , Curtea s-a mai pronunțat, de altfel, prin
Decizia nr. 447 din 26 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005, prilej cu care a constatat conformitatea textului în cauză cu Legea fundamentală, stabilind că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluții diferite față de cele din dreptul comun. Chiar dacă cererea în anulare este o cale de atac cu fizionomie juridică proprie, iar hotărârea de respingere a acesteia este irevocabilă, dispozițiile legale criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile art. 129 din Constituție, potrivit cărora căile de atac se exercită "în condițiile legii".
Referitor la dispozițiile
art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, Curtea s-a mai pronunțat prin
Decizia nr. 486 din 6 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008. Astfel, Curtea a constatat că teza întâi a art. 10 alin. (2) permite debitorului invocarea, prin contestația la executare, și a unor apărări de fond împotriva titlului executoriu, iar teza a doua a aceluiași alineat exceptează de la exercițiul acestui drept debitorul care a formulat o cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului. Conform prevederilor art. 8 din aceeași ordonanță, împotriva ordonanței cu somația de plată, emisă de judecător, debitorul poate formula cerere în anulare la instanța competentă pentru judecarea cauzei în primă instanță, care va putea anula ordonanța, situație în care, la cererea creditorului, se va proceda la judecarea în fond a cauzei, în condițiile dreptului comun. Din conținutul acestor dispoziții legale nu rezultă nicio îngrădire a accesului liber la justiție pentru niciuna dintre părțile litigante. Debitorul nemulțumit de ordonanța cu somația de plată poate formula o cerere în anulare, la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. El poate, de asemenea, formula contestație la executare împotriva titlului executoriu, în cadrul căreia are dreptul să invoce și apărări de fond, dacă nu și-a exercitat dreptul de a formula cerere în anulare împotriva ordonanței cu somația de plată. Excepția prevăzută în
art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
este justificată, întrucât aceasta are în vedere situația în care, în lipsa cererii în anulare, debitorul nu a putut invoca apărările de fond.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (5) și ale
art. 10 alin. (2) ultima teză din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Ludofin Păcurar în Dosarul nr. 128/226/2009 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 aprilie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Fabian Niculae
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.