Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 753/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (4) și ale art. 15 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

prezumat în vigoare

Data actului
1 iunie 2010
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 495 din 19 iulie 2010
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 7.149 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (4) și ale

art. 15 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Consiliul Județean Satu Mare în Dosarul nr. 3.693/83/2009 al Tribunalului Satu Mare - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 decembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.693/83/2009, Tribunalul Satu Mare - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (4) și ale

art. 15 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

Excepția a fost ridicată de Consiliul Județean Satu Mare într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect emiterea unei ordonanțe președințiale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate nu dau eficiență dreptului la exercitarea căilor de atac, deoarece recursul formulat împotriva hotărârii de admitere a unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ nu este suspensiv de executare, astfel că măsura vremelnică, cu caracter de urgență, ce constă în suspendarea actului, poate subzista o perioadă îndelungată de timp (în raport cu realitățile din sistemul judiciar din România, între 4 și 8 luni) și afectează, astfel, caracterul efectiv al căii de atac respective.

Tribunalul Satu Mare - Secția comercială și contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere, cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 14 alin. (4) și ale

art. 15 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate și completate prin

art. I pct. 20 și 21 din Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 14 alin. (4) - Suspendarea executării actului: "(4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.";

- Art. 15 - Solicitarea suspendării prin acțiunea principală: "(2) Dispozițiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător."

Autorul excepției consideră că textele de lege pre-citate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 129 - Folosirea căilor de atac.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Faptul că recursul nu este suspensiv de executare nu lipsește de eficiență această cale de atac. Recursul reprezintă acel mijloc legal care constă în posibilitatea sesizării unei instanțe judecătorești de grad superior în vederea verificării temeiniciei și legalității unei hotărâri judecătorești, fără ca trăsătura esențială a acestuia să fie suspendarea de drept a executării. Așadar, nu se poate susține încălcarea prevederilor art. 129 din Constituție, referitoare la folosirea căilor de atac.

În ceea ce privește contextul reglementării dispozițiilor art. 14 alin. (4) și ale

art. 15 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , criticate, Curtea constată că lipsirea recursului de efectul suspensiv este pe deplin justificată prin natura cauzelor supuse soluționării și prin faptul că, potrivit art. 14 alin. (1) din lege, suspendarea executării actului administrativ contestat este dispusă de instanța judecătorească "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente". Necesitatea și importanța acordării acestei suspendări a executării sunt demonstrate și de faptul că, în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol 14, "instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților", precum și de aceea că hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Mai mult, simpla introducere a recursului, cu efectul suspendării de drept a hotărârii de suspendare a executării actului, ar putea deschide calea unor abuzuri ori ar încuraja uzitarea acestei căi de atac cu rea intenție sau în sens șicanatoriu și, oricum, ar lipsi de rațiune și finalitate prevederile art. 14 și ale

art. 15 din Legea nr. 554/2004 , care reglementează suspendarea executării actului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (4) și ale

art. 15 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Consiliul Județean Satu Mare în Dosarul nr. 3.693/83/2009 al Tribunalului Satu Mare - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 2010.

PREȘEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
___________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.