Decizia nr. 870/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 112 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Baupartner" - S.R.L. din Ploiești în Dosarul nr. 2.049/105/2007 al Tribunalului Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiate a criticilor formulate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.049/105/2007, Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 112 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Baupartner" - S.R.L. din Ploiești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul consideră că dispoziția legală criticată, care stabilește obligația facultativă a reclamantului de a-și motiva în drept acțiunea, este neconstituțională în raport cu art. 16, 21 și 24 din Constituție. Astfel, textul de lege creează o vădită inegalitate între părțile din proces: în timp ce reclamantul este titularul unei obligații facultative, pârâtul are obligația de a respecta cu strictețe normele procedurale sub sancțiunea decăderii. Nu poate fi acceptată nici posibilitatea judecătorului de a substitui prin hotărârea pronunțată lipsurile formale ale cererii de chemare în judecată, întrucât într-o atare situație s-ar încălca dreptul la apărare al pârâtului, principiul contradictorialității și publicității procesului civil, precum și principiul rolului activ al judecătorului care nu îl poate obliga pe acesta să înfăptuiască ceea ce partea, deși avea obligația expresă legală, nu a realizat.

Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere textelor constituționale invocate, limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părți, în situația în care pârâtul formulează o cerere reconvențională, fiind obligat să respecte dispozițiile art. 112 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 112 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul conținut: "Cererea de chemare în judecată va cuprinde: [...]

4. arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea;".

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16, 21 și 24.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că semnificația art. 112 din Codul de procedură civilă este aceea de a determina elementele pe care trebuie să le cuprindă cererea de chemare în judecată, ca act de învestire al instanței de judecată. Printre acestea se regăsește și arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea, determinând cadrul în care se va desfășura întreaga activitate de soluționare a litigiului. Aceste elemente sunt necesare pentru ca instanța să aibă posibilitatea de a cunoaște toate împrejurările relevante pe care se sprijină pretențiile deduse în justiție, cât și pentru pârât, întrucât în acest mod este în măsură să își pregătească apărarea.

Motivele de fapt reprezintă împrejurările de fapt care l-au determinat pe reclamant să apeleze la concursul instanței. În ceea ce privește motivele de drept, acestea constituie temeiul juridic al cererii, fundamentul raportului juridic dedus judecății.

Curtea reține că nu este necesară indicarea exactă a textelor de lege pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată, întrucât încadrarea în drept a faptelor este și trebuie să rămână opera judecătorului, ci este suficient să se indice principiile de drept pe care se fundamentează pretențiile reclamantului. De altfel, în cazul în care există îndoieli cu privire la temeiul juridic al acțiunii, instanța poate da calificarea juridică corespunzătoare după ce în prealabil a pus în discuția contradictorie a părților noua cauză.

Rațiunea acestui element al cererii de chemare în judecată, sub ambele aspecte - al motivelor de fapt și de drept - prezintă importanță din mai multe puncte de vedere. Astfel, pe de o parte, permite pârâtului să își formuleze excepțiile, apărările sau explicațiile cu privire la pretențiile reclamantului, contribuind la determinarea cadrului procesual și calității procesuale a părților, și, pe de altă parte, stabilește cauza juridică a litigiului, ca element al autorității de lucru judecat.

Așa fiind, Curtea constată că susținerile autorului excepției, referitoare la încălcarea dreptului pârâtului la apărare și la un proces echitabil sunt neîntemeiate, dispozițiile legale criticate având ca finalitate tocmai protejarea drepturilor sale procesuale în vederea soluționării juste a litigiului dedus judecății.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 112 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Baupartner" - S.R.L. din Ploiești în Dosarul nr. 2.049/105/2007 al Tribunalului Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2010.