Decizia nr. 917/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația de proprietari a blocului nr. 22C, scara B, din strada Lujerului nr. 2, sector 6, București, prin președinte Georgeta Pătruica, în Dosarul nr. 929.01/303/2009 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 iunie 2010, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 6 iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 28 august 2009, pronunțată în Dosarul nr. 929.01/303/2009, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația de proprietari a blocului nr. 22C, scara B, din strada Lujerului nr. 2, sector 6, București, prin președinte Georgeta Pătruica, într-o cauză având ca obiect contestație la executare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece justițiabilul, persoană fizică sau juridică, ce obține un titlu executoriu, apt să fie pus în executare silită în procedura execuțională, nu va putea să își recupereze cheltuielile de executare în mod efectiv, pentru că necesită permisiunea judecătorului. În acest sens, arată că instanța de judecată nu este îndreptățită să dispună asupra cuantumului onorariului de avocat, stabilit în contractul de asistență juridică, exprimând rezultatul acordului confidențial dintre client și avocatul său, în raport de complexitatea cauzei, cu atât mai mult cu cât un tablou al onorariilor minimale nu există. Astfel, posibilitatea recuperării cheltuielilor înaintate de creditori în faza execuțională devin derizorii, iar statul român nu-și mai justifică atributul de "stat de drept". În final, autorul excepției solicită să se constate neconstituționalitatea art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în ceea ce privește dreptul judecătorilor de a reduce onorariul avocaților, apreciind că aceste norme legale înfrâng principiile legalității și egalității.
Tribunalul București - Secția a III-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu contravine dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 16 din Legea fundamentală, invocând în acest sens și jurisprudența Curții Constituționale în materie.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției îl reprezintă prevederile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".
Autorul excepției consideră că textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la statul român și celor ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității textului de lege criticat, prin raportare la aceleași norme constituționale ca cele invocate în prezenta cauză și având motivări similare, prilej cu care a statuat că prevederile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu contravin Legii fundamentale.
Astfel, prin
Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005,
Decizia nr. 492 din 8 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 iulie 2006, sau
Decizia nr. 728 din 7 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 12 iunie 2009, Curtea a constatat că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
Totodată, Curtea a mai reținut că avocatul, prin exercitarea profesiei sale, îndeplinește o activitate economică, activitate care constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piață liberă (Hotărârea din 19 februarie 2002, pronunțată în Cauza Wouters și alții de către Curtea de Justiție a Comunităților Europene), însă orice activitate economică se desfășoară "în condițiile legii". În consecință, legiuitorul a apreciat că valoarea onorariului trebuie să fie proporțională cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un just echilibru între prestația avocațială și onorariul solicitat.
Deoarece în cauza de față nu sunt relevate aspecte noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței în materie a Curții, atât soluția pronunțată prin deciziile menționate, cât și considerentele care le-au fundamentat își păstrează valabilitatea și în acest dosar.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația de proprietari a blocului nr. 22C, scara B, din strada Lujerului nr. 2, sector 6, București, prin președinte Georgeta Pătruica, în Dosarul nr. 929.01/303/2009 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.