Decizia nr. 896/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 227 lit. b) și e) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vega Som" - S.R.L. din Miercurea-Ciuc în Dosarul nr. 3.105/96/2008 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocat Călin Rusu, cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției formulează o cerere de renunțare la judecată.

Referitor la cererea formulată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea acesteia, arătând că în procedura din fața Curții Constituționale nu se pot formula astfel de cereri.

Curtea respinge cererea formulată, întrucât, în temeiul

art. 55 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în fața instanței constituționale nu sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la stingerea procesului.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care lasă la aprecierea Curții soluționarea excepției formulate.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că intervenția instanței de judecată are loc numai când există neînțelegeri grave între asociații societății comerciale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.105/96/2008, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 227 lit. b) și e) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vega Som" - S.R.L. din Miercurea-Ciuc într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva sentinței prin care a fost dizolvată societatea comercială în cauză.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile legale criticate consacră o ingerință în libertatea comerțului. Se arată că o societate comercială nu ar trebui să fie dizolvată prin voința statului, în condițiile în care unul dintre asociați dorește continuarea activității societății, iar aceasta nu are niciun fel de datorii de plată restante.

Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât statul trebuie să asigure siguranța circuitului comercial, iar acest lucru presupune asanarea economiei și comerțului de acele societăți comerciale care din varii motive nu mai pot funcționa în condiții normale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 227 lit. b) și e) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. În realitate, se observă că obiect al excepției sunt dispozițiile

art. 227 alin. (1) lit. b) și e) din Legea nr. 31/1990 , care au următorul cuprins:

"(1) Societatea se dizolvă prin: [...]

b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societății sau realizarea acestuia; [...]

e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi referitoare la libertatea comerțului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Textul constituțional pretins încălcat consacră o obligație de rezultat din partea statului, și anume aceea ca prin măsurile pe care le promovează să creeze un cadru legislativ care să permită operatorilor economici să își desfășoare activitatea economică în mod liber și neîngrădit. Totuși, această libertate economică nu poate fi absolutizată, întrucât ar crea grave disfuncționalități la nivelul economiei statului și ar putea în final afecta stabilitatea economică a acestuia. Pentru a evita o asemenea finalitate și pentru a crea un climat de ordine și încredere la nivel economic, din punct de vedere constituțional, statul este îndrituit să adopte măsuri legislative eficiente și energice. Desigur, aceste măsuri în final nu trebuie să aibă ca rezultat tocmai negarea libertății comerțului, ci să se constituie într-un adevărat corolar al acestuia.

În aceste categorii de măsuri se încadrează și dispozițiile legale ce vizează dizolvarea societăților comerciale. Statul, reglementând asemenea măsuri, veghează la securitatea circuitului comercial și, pentru a asigura acel climat de ordine și încredere la nivel economic, a prevăzut eliminarea de pe piață a operatorilor economici care înregistrează grave disfuncționalități la nivel organizatoric și funcțional. Desigur, această măsură nu trebuie privită întotdeauna ca o sancțiune, dovadă că dizolvarea societății comerciale se poate face și ca urmare a realizării obiectului de activitate a acestuia, ceea ce este o consecință firească a epuizării scopului pentru care a fost creată societatea în cauză.

Dizolvarea pe fondul existenței unor neînțelegeri grave între asociați este o măsură extremă ce privește societatea comercială, însă statul a pus la dispoziția asociaților și alte măsuri menite a evita această finalitate ultimă, spre exemplu, retragerea asociatului sau excluderea acestuia. În schimb, dizolvarea prin imposibilitatea realizării obiectului de activitate a societății este o consecință firească a faptului că societatea nu își mai poate atinge scopul pentru care a fost înființată. Astfel, Curtea constată că existența unor neînțelegeri grave între asociați sau imposibilitatea realizării obiectului de activitate a societății sunt motive suficiente pentru a dizolva societatea în cauză și de a asigura astfel eliminarea operatorilor economici care prezintă neîncredere sau incertitudine, deci un pericol iminent pentru circuitul comercial.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 227 alin. (1) lit. b) și e) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vega Som" - S.R.L. din Miercurea-Ciuc în Dosarul nr. 3.105/96/2008 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2010.