Decizia nr. 979/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (3) și (5), art. 8 alin. (2) și

art. 10 din Legea nr. 364/2004

privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, art. 135, art. 217 alin. 4 și art. 219 alin. 1 din Codul de procedură penală,

art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici,

art. 10 alin. (5) și (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție și lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la

Ordonanța Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, excepție ridicată de Mihai Udrea în Dosarul nr. 40.244./3/CA/2007 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate privind dispozițiile lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la

Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , arătând că aceste dispoziții au fost abrogate prin

art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea nr. 330/2009 , soluția legislativă criticată nefiind preluată în actul abrogator. Cât privește celelalte dispoziții de lege criticate ca fiind neconstituționale, pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, sens în care arată că cele două categorii de polițiști comparate se află în situații diferite prin prisma atribuțiilor și responsabilităților ce le revin, astfel că este justificată instituirea unui tratament juridic diferențiat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 august 2009, pronunțată în Dosarul nr. 40.244./3/CA/2007, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (3) și (5), art. 8 alin. (2) și

art. 10 din Legea nr. 364/2004

privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, art. 135, art. 217 alin. 4 și art. 219 alin. 1 din Codul de procedură penală,

art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici,

art. 10 alin. (5) și (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție și lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la

Ordonanța Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, excepție ridicată de Mihai Udrea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1), art. 41, 53, 131 și art. 148 alin. (2) din Constituție, întrucât creează o discriminare între polițiștii de poliție judiciară aflați sub autoritatea procurorului general care sunt detașați la Direcția Națională Anticorupție și cei care nu sunt detașați la această direcție, dar care muncesc la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit dispozițiilor obligatorii ale procurorului general, în aceeași măsură ca și cei din Direcția Națională Anticorupție. De asemenea, consideră că nu există o motivație obiectivă care să justifice acest tratament diferențiat.

Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile de lege criticate sunt conforme prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 2 alin. (3) și (5), art. 8 alin. (2) și

art. 10 din Legea nr. 364/2004 , ale

art. 10 alin. (5) și (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , ale art. 135, art. 217 alin. 4 și art. 219 alin. 1 din Codul de procedură penală și ale

art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

sunt constituționale. În ceea ce privește dispozițiile lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la

Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , arată că acestea au fost abrogate prin dispozițiile

Legii nr. 330/2009 , astfel că excepția de neconstituționalitate cu privire la aceste dispoziții de lege este inadmisibilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, înscrisurile depuse la dosar de părți, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 alin. (3) și (5), art. 8 alin. (2) și

art. 10 din Legea nr. 364/2004

privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 23 septembrie 2004, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 2 alin. (3) și (5): "(3) Ca organe de cercetare ale poliției judiciare funcționează lucrători specializați din Ministerul Administrației și Internelor anume desemnați de ministrul administrației și internelor, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și își desfășoară activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau sunt desemnați și funcționează în alt mod, potrivit unor legi speciale. [...]

(5) Poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție se organizează și funcționează potrivit legii speciale a Parchetului Național Anticorupție.";

- Art. 8 alin. (2): "(2) Șefii ierarhici pot da polițiștilor care fac parte din poliția judiciară dispoziții și îndrumări în efectuarea activităților de constatare a infracțiunilor și de strângere a datelor în vederea identificării autorilor infracțiunilor și începerii urmăririi penale.";

- Art. 10: "Lucrătorilor poliției judiciare li se aplică prevederile Statutului polițistului și ale celorlalte acte normative în vigoare care reglementează activitatea structurilor din care fac parte."

De asemenea, obiect al excepției îl constituie și dispozițiile art. 135, art. 217 alin. 4 și art. 219 alin. 1 din Codul de procedură penală, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 135: "Organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate dispune, în condițiile arătate în art. 132, efectuarea unui act de procedură și prin delegare. Delegarea poate fi dată numai unui organ sau unei instanțe de judecată ierarhic inferioare.

Dispozițiile privitoare la comisia rogatorie se aplică în mod corespunzător și în caz de delegare.";

- Art. 217 alin. 4: "În cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune prin ordonanță ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliției judiciare.";

- Art. 219 alin. 1: "Procurorul poate să dea dispoziții cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală. În cazul organelor de cercetare ale poliției judiciare, organele ierarhic superioare ale acestora nu pot să le dea îndrumări sau dispoziții privind cercetarea penală, procurorul fiind singurul competent în acest sens."

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile

art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, dispoziții potrivit cărora: "(2) Detașarea se poate dispune dacă pregătirea profesională a funcționarului public corespunde atribuțiilor și responsabilităților funcției publice, cu respectarea categoriei, clasei și gradului profesional al funcționarului public. Detașarea se poate dispune și pe o funcție publică de conducere, cu aplicarea dispozițiilor art. 92 alin. (2), dacă funcționarul public îndeplinește condițiile de studii și vechime în specialitatea studiilor și dacă nu există în cadrul autorității sau instituției publice funcționari publici care să exercite cu caracter temporar funcția publică. Funcționarul public poate fi detașat pe o funcție publică inferioară, numai cu acordul său scris."

De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile

art. 10 alin. (5) și (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, dispoziții potrivit cărora: "(5) Detașarea ofițerilor și a agenților de poliție judiciară în cadrul Direcției Naționale Anticorupție se face, la propunerea nominală a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, prin ordin al ministrului administrației și internelor, iar numirea acestora în funcții se face prin ordin al procurorului șef al acestei direcții. [...]

(8) Ofițerii și agenții de poliție judiciară, pe perioada numirii în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, au drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru ofițerii de poliție și agenții de poliție, cu excepțiile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență. Atribuțiile prevăzute de lege pentru ministrul administrației și internelor privind drepturile și răspunderile ce revin ofițerilor și agenților de poliție judiciară se exercită de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție. Atribuțiile privind acordarea gradelor profesionale pentru ofițerii și agenții de poliție judiciară se exercită de ministrul administrației și internelor, la propunerea procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție."

În sfârșit, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la

Ordonanța Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, dispoziții potrivit cărora:

"A. Coeficienții de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite, specifice polițiștilor: [...]

4. Funcționari publici de execuție

Nr.

crt.

Denumirea funcției

Categoria

Coeficientul de ierarhizare

minim

maxim

1.

Consilier al ministrului

A

-

6,40

2.

Consilier al secretarului

de stat

A

-

5,50

3.

Ofițer specialist principal

A

4,70

4,90

4.

Ofițer specialist

A

4,20

4,70

5.

Ofițer principal

A

3,80

4,60

6.

Ofițer

A

2,90

3,70

7.

Ofițer debutant

A

-

2,80"

Autorul excepției consideră că prevederile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 41 referitor la muncă și protecția socială a muncii, art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană și art. 131 privind rolul Ministerului Public. De asemenea, consideră că sunt încălcate dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea discriminării și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care consacră dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la

Ordonanța Guvernului nr. 38/2003

au fost abrogate prin

art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Actul abrogator reglementează salarizarea polițiștilor, însă într-o manieră diferită de cea a dispozițiilor de lege criticate, astfel că soluția legislativă criticată nu se mai regăsește în

Legea nr. 330/2009 . Așa fiind, Curtea reține că, în temeiul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

potrivit căruia instanța de contencios constituțional se pronunță numai asupra dispozițiilor dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la

Ordonanța Guvernului nr. 38/2003

a devenit inadmisibilă.

În continuare, examinând criticile de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 2 alin. (3) și (5), art. 8 alin. (2) și

art. 10 din Legea nr. 364/2004 , ale art. 135, art. 217 alin. 4 și art. 219 alin. 1 din Codul de procedură penală, ale

art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

și ale

art. 10 alin. (5) și (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , Curtea constată că aceste critici au în vedere, în esență, diferența de tratament juridic instituită de lege între ofițerii și agenții de poliție din cadrul poliției judiciare care funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și cei care funcționează în cadrul Direcției Naționale Anticorupție. Astfel, autorul excepției este nemulțumit de faptul că reglementarea organizării și funcționării poliției judiciare a Direcției Naționale Anticorupție se face printr-o lege specială, precum și de faptul că există o diferență de tratament juridic sub aspectul salarizării între cele două categorii de ofițeri și agenți de poliție.

Față de acestea, Curtea reține că problema instituirii unei reglementări speciale în ceea ce privește personalul Direcției Naționale Anticorupție în raport cu persoanele care ocupă aceleași funcții, dar care nu sunt încadrate în această direcție, a fost dezbătută în mai multe rânduri în jurisprudența Curții Constituționale. Astfel, având în vedere chiar dispozițiile prin care

Legea nr. 330/2009

reglementa salarizarea personalului Direcției Naționale Anticorupție, Curtea, prin Decizia nr. 243 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, a reținut că "stabilirea salariilor polițiștilor se face ținând cont de o serie de criterii, precum responsabilitățile avute, atribuțiile, rolul, complexitatea și importanța socială a funcției exercitate, gradul de efort și risc, pregătirea și competența profesională, precum și interdicțiile și restrângerea unor drepturi prevăzute de lege. Aprecierea tuturor acestor criterii revine competenței legiuitorului. Rolul instanței de contencios constituțional este acela de a veghea la respectarea principiilor constituționale în reglementarea salarizării, printre acestea regăsindu-se și principiul egalității în drepturi, care presupune un salariu egal pentru o muncă egală. În situația pusă în discuție în speță, este evident însă că se are în vedere compararea unor situații diferite, respectiv cea a unei categorii socioprofesionale cu atribuții și responsabilități specifice privind infracțiuni cu un anume grad de pericol social și un anume impact asupra societății, respectiv infracțiunile grave de corupție și crimă organizată, în raport cu cea a celorlalți polițiști din poliția judiciară, având o competență generală. A proceda la analizarea tuturor aspectelor de fapt care pun în discuție aprecierea complexității responsabilităților, a atribuțiilor și a pericolului la care sunt supuse cele două categorii de polițiști pentru a decide dacă tratamentul juridic diferențiat se impune sau nu ar însemna o substituire a Curții Constituționale în rolul legiuitorului, cu încălcarea principiului separației puterilor în stat."

Curtea consideră că cele reținute în decizia amintită mai sus își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, impunându-se, în consecință, respingerea criticilor de neconstituționalitate ca neîntemeiate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la

Ordonanța Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, excepție ridicată de Mihai Udrea în Dosarul nr. 40.244./3/CA/2007 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (3) și (5), art. 8 alin. (2) și

art. 10 din Legea nr. 364/2004

privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, art. 135, art. 217 alin. 4 și art. 219 alin. 1 din Codul de procedură penală,

art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici și

art. 10 alin. (5) și (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2010.