Decizia nr. 956/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 31^2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005

privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European, excepție ridicată de Kaplan Ismail în Dosarul nr. 25.105/3/2009 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 iunie 2010, în prezența reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 25.105/3/2009, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 31^2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005

privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European.

Excepția a fost ridicată de Kaplan Ismail într-o cauză privind soluționarea unui apel formulat într-o acțiune având ca obiect solicitarea de ridicare a interdicției de intrare în România.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate creează discriminări între două categorii de străini aflați în situații juridice similare, și anume cei împotriva cărora s-a aplicat măsura interdicției de intrare în România înainte, respectiv după data de 1 ianuarie 2007, deoarece doar cea din urmă categorie poate solicita reducerea interdicției după împlinirea a jumătate din perioada interdicției dispuse în condițiile art. 30 alin. (1) din ordonanța criticată.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât nu poate fi vorba de o situație discriminatorie între două categorii de persoane al căror regim juridic este reglementat diferit, prin acte normative distincte, și anume

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005

privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 31^2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005

privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European sunt constituționale. Acest text se aplică în mod egal tuturor destinatarilor săi, fără discriminări pe criterii arbitrare, și este în concordanță, totodată, cu dispozițiile art. 126 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale privind competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 31^2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005

privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 21 iulie 2005, completată prin

art. I pct. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 30/2006

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2005

privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 24 iulie 2006. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 31^2 alin. (1): "(1) După împlinirea a jumătate din perioada interdicției dispuse în condițiile art. 30 alin. (2), persoana expulzată poate solicita ridicarea interdicției.";

- Art. 30 alin. (2), la care textul legal criticat face trimitere, prevede următoarele: "(2) Instanța poate dispune interzicerea intrării pe teritoriul României persoanei împotriva căreia s-a dispus măsura expulzării, pe o perioadă cuprinsă între 1 și 5 ani. Perioada de interdicție curge de la data ieșirii din țară."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine, în ordinea invocării lor, dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 11 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție și ale art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, texte referitoare la principiile egalității și nediscriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta este neîntemeiată.

Autorul excepției ar dori o egalitate de tratament juridic între persoane care se află în situații juridice reglementate diferit în timp. Astfel, dispozițiile

art. 31^2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005

privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European, criticate, au fost introduse prin

art. I pct. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 30/2006

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2005 , act normativ ce a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană și care, evident, urmărea asigurarea acelorași drepturi în cadrul Uniunii Europene sub aspectul liberei circulații a cetățenilor statelor membre pe teritoriul României.

În virtutea principiului reglementat de art. 15 din Constituție, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, dar și a principiului aplicării imediate a legii noi, beneficiul legii constând în posibilitatea ca persoana expulzată să solicite ridicarea interdicției intrării pe teritoriul României după împlinirea a jumătate din perioada interdicției produce efecte juridice pentru situațiile create după intrarea în vigoare a legii, și nu pentru cele deja existente, sau ale căror efecte juridice s-au stins, deoarece, în acest caz, s-ar încălca principiul constituțional al neretroactivității legii. Așadar, sub aspectul criteriului obiectiv al momentului legiferării, persoanele aflate în ipoteza

art. 30 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005 , adică împotriva cărora instanța de judecată a dispus interzicerea intrării pe teritoriul României, se află în situații diferite, care justifică, prin urmare, tratamente juridice distincte.

Mai mult, modalitatea în care instanța de judecată sau organele competente interpretează și aplică legea nu reprezintă aspecte de neconstituționalitate, iar asupra lor Curtea Constituțională nu se poate pronunța, acestea fiind de competența instanțelor judecătorești.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 31^2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005

privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European, excepție ridicată de Kaplan Ismail în Dosarul nr. 25.105/3/2009 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2010.