Decizia nr. 1066/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 38, 40 și 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2008

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, excepție ridicată de Societatea Comercială "Unitrans" - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 5.171/221/2009 al Judecătoriei Deva.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.171/221/2009, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 38, 40 și 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2008

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Unitrans" S.R.L. din Deva într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravențională privind anularea unui proces-verbal de contravenție în contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română Agenția Hunedoara.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 și 53, deoarece "stabilesc sancțiuni distincte pentru transportul intern și internațional, precum și pentru transportatorii români și cei străini".

Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. I pct. 38, 40 și 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2008

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 17 iunie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 218/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, dispoziții care au următorul cuprins:

" Art. I. - Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 102/2006 , cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: [...]

38. La articolul 57^2, litera b) se modifică și va avea următorul cuprins:

«b) efectuarea transportului rutier cu un autovehicul fără a deține copia conformă a licenței de transport sau a certificatului de transport în cont propriu ori în baza unei copii conforme a licenței de transport sau a certificatului de transport în cont propriu suspendate, expirate, declarate pierdute sau necorespunzătoare tipului de transport efectuat ori care nu aparține întreprinderii sau operatorului de transport respectiv, după caz;». [...]

40. La articolul 57^4 alineatul (2), litera a) se abrogă. [...]

44. La articolul 59 alineatul (1), literele a) și b) se modifică și vor avea următorul cuprins:

«a) de la 1.000 lei la 1.500 lei, faptele prevăzute la art. 58 lit. a), b), e), i), q) și aa);

b) de la 4.000 lei la 5.000 lei, faptele prevăzute la art. 58 lit. m), u), y), z), ab), ac) și ad);». [...]"

Prevederile constituționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate sunt cele ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi și ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând critica de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu afectează principiul egalității în drepturi, întrucât legiuitorul a acționat în temeiul dreptului său de apreciere cu privire la modalitatea de reglementare a condițiilor în care anumite fapte să fie sancționate contravențional, precum și la stabilirea sancțiunilor aplicabile, fără să instituie o discriminare. În jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a reținut că principiul egalității nu presupune uniformitate, astfel că la situații de fapt diferite se impune un tratament juridic diferit. De aceea, în reglementarea acestor situații de fapt, legiuitorul este liber să aplice soluții legislative diferite, contravențiile săvârșite fiind constatate și sancționate potrivit legii. În măsura în care însă cel sancționat este nemulțumit de cuantumul stabilit al amenzii, poate face plângere la instanța de judecată competentă.

De altfel, în speță, autorul excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci, în realitate, este nemulțumit, pe de o parte, de faptul că dispozițiile de lege criticate "stabilesc sancțiuni distincte pentru transportul intern și internațional, precum și pentru transportatorii români și cei străini", iar pe de altă parte, că la adoptarea legii "nu trebuia să se stabilească sarcini excesive pentru persoane, fiind suficientă obținerea licenței de transport".

Având în vedere dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se constată că nu poate fi primită o atare susținere, deoarece modificarea și completarea textelor de lege intră în competența legiuitorului, iar nu a Curții Constituționale.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 38, 40 și 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2008

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, excepție ridicată de Societatea Comercială "Unitrans" - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 5.171/221/2009 al Judecătoriei Deva.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2010.