Decizia nr. 1048/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor " art. 100 pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice", excepție ridicată de Iulia Para în Dosarul nr. 832/325/2009 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției, apreciind că textul de lege criticat este constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 832/325/2009, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor " art. 100 pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice". Excepția a fost ridicată de Iulia Para într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate îngrădesc dreptul de acces liber la justiție, întrucât, din exigențele textului, rezultă că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce se aplică automat, fără ca persoana interesată să aibă posibilitatea de a se adresa instanței de judecată pentru a cenzura doar această măsură, nu și sancțiunea principală constând în amenda contravențională. Cu alte cuvinte, dacă o persoană este nemulțumită doar de aplicarea sancțiunii complementare, nu o poate contesta separat în justiție.

Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Precizează că persoana sancționată contravențional are posibilitatea de a solicita instanței ca, în cadrul plângerii contravenționale, să analizeze în mod distinct și legalitatea aplicării acesteia.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, astfel cum rezultă din cuprinsul considerentelor încheierii de sesizare și din notele scrise ale autorului excepției, prevederile

art. 100 alin. (3) lit. g) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 100 alin. (3) lit. g): "(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (...)

g) neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2)."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție care garantează dreptul de acces liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate reprezintă norme prin care legiuitorul conferă caracter de contravenție unui comportament pe care îl apreciază ca fiind de natură să prezinte un anumit grad de pericol social și stabilește sancțiunile corespunzătoare. Astfel, neprezentarea conducătorului de autovehicul sau tramvai la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Totodată, Curtea observă că, în conformitate cu prevederile

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , persoana nemulțumită de sancțiunile aplicate prin procesul-verbal de contravenție are deschisă calea plângerii la instanța de judecată. Dar nicio prevedere din cuprinsul textului de lege criticat nu conduce la concluzia că petentul nu își poate formula plângerea în așa manieră încât să evidențieze intenția sa de a contesta doar sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce un autovehicul sau tramvai. Prin urmare, Curtea nu poate reține critica referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de acces liber la justiție, pe care autorul excepției o argumentează apelând la o interpretare restrictivă a dispoziției legale supuse controlului de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 100 alin. (3) lit. g) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Iulia Para în Dosarul nr. 832/325/2009 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 septembrie 2010.