Decizia nr. 1079/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 ,

art. 4 alin. (2)

și

art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție invocată de Societatea Comercială "Suki Group" S.A. în Dosarul nr. 11.255/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 11.255/300/2009, Judecătoria Sectorului 2 București Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 ,

art. 4 alin. (2)

și

art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție invocată de Societatea Comercială "Suki Group" - S.A.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele de lege criticate încalcă liberul acces la justiție deoarece "permit instanței de judecată să soluționeze o cauză fără a-și exercită obligația de aflare a adevărului, doar pe baza susținerilor subiective ale creditoarei, fără ca debitoarea să poată administra probe în apărare, ducând la emiterea titlului executoriu în urma unui proces sumar". În plus, aceste dispoziții încalcă prevederile constituționale referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, deoarece nu oferă debitorului posibilitatea să se folosească de toate mijloacele legale pentru a-și apăra interesele și pentru a duce la soluționarea în mod echitabil a cauzei deduse judecății.

Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, "întrucât creanțele certe, lichide și exigibile care fac obiectul

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , prin aceste caractere, justifică reglementarea unei proceduri speciale de realizare, mai rapide, și cu o probațiune redusă la înscrisuri, care însă asigură în totalitate dreptul la apărare, la un proces echitabil, dreptul de proprietate, accesul la justiție și nu creează nicio discriminare, fiind vorba de situații distincte, care permit soluții diferite".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d)

din Constituție, precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 1 ,

art. 4 alin. (2)

și

art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 295/2002 , cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art. 1: "(1) Procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.

(2) Suma ce reprezintă obligația prevăzută la alin. (1), precum și dobânzile, majorările sau penalitățile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.";

- Art. 4 alin. (2): "În toate cazurile, pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru înțelegerea părților asupra modalităților de plată.";

- Art. 6 alin. (1): "Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condițiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum și a explicațiilor și lămuririlor părților, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4. [...]".

În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunțat, prin numeroase decizii, cu privire la constituționalitatea art. 1, art. 4 alin. (2) și a

art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , prin raportare la aceleași texte din Constituție și cu o motivare asemănătoare celor din prezenta cauză. În acest sens sunt, de exemplu:

Decizia nr. 244 din 20 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007,

Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004,

Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, sau

Decizia nr. 173 din 6 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 18 iunie 2003, prin care, pentru considerentele acolo reținute, Curtea a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate. Tot astfel, prin

Decizia nr. 1.148 din 4 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008, respingând excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , în ansamblul său, precum și, în special, a dispozițiilor art. 1, ale art. 4 alin. (2), ale art. 6 alin. (1), (2) și (4), ale art. 8 alin. (1) și (2) și ale art. 10 din această ordonanță, Curtea a răspuns unor critici similare celor formulate în prezenta cauză.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de Curte prin deciziile menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 ,

art. 4 alin. (2)

și

art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție invocată de Societatea Comercială "Suki Group" - S.A. în Dosarul nr. 11.255/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2010.