Decizia nr. 1071/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) și

art. 60 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

privind regimul drumurilor, excepție invocată de Societatea Comercială "Val Sylv" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.913/180/2009 al Judecătoriei Bacău.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale pronunțată cu privire la aceeași soluție legislativă, în redactarea anterioară modificării

Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.913/180/2009, Judecătoria Bacău a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) și

art. 60 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

privind regimul drumurilor, excepție invocată de Societatea Comercială "Val Sylv" - S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că este neconstituțională impunerea unei limitări suplimentare a greutății pe fiecare osie, pe lângă limitarea masei totale a ansamblului de vehicule. Astfel, în momentul încărcării, transportatorul nu are posibilitatea practică de a cântări marfa și de a o distribui astfel încât masa acesteia să nu depășească, pe cele 3 osii ale semiremorcii, limitele maxime admise de lege. Prin urmare, aplicarea sancțiunii prevăzute de textele criticate se realizează în lipsa vinovăției transportatorului, cu încălcarea principiului legalității, definitoriu pentru statul de drept. Se încalcă libertatea economică și obligația statului de a crea cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, deoarece se îngrădește în mod evident exercitarea activității de transport în condiții optime, transportatorii fiind obligați la plata unor sume de bani în mod nejustificat și nelegal. Se mai arată și că sancțiunea contravențională ar trebui aplicată persoanei fizice, conducător al respectivului vehicul, iar nu operatorului de transport sau deținătorul vehiculului.

Judecătoria Bacău apreciază că excepția invocată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, acesta îl constituie art. 41 alin. (1) și

art. 60 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, texte care, la data sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, aveau următorul cuprins:

- Art. 41 alin. (1): "Transporturile efectuate cu vehicule a căror masă totală maximă admisă, masă maximă admisă pe axă și/sau ale căror dimensiuni maxime admise de gabarit depășesc limitele prevăzute în anexa nr. 2 se efectuează pe baza autorizației speciale de transport emise de administratorul drumului pe care se efectuează transportul, în condițiile stabilite prin reglementări specifice emise de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței.";

- Art. 60 alin. (1) lit. d) și alin. (2): "(1) Constituie contravenții și se sancționează următoarele fapte:

[...] d) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor cu depășirea masei totale și/sau a dimensiunilor maxime admise, fără autorizație specială de transport eliberată de administratorul drumului, se sancționează cu amendă de la 50.000.000 lei la 60.000.000 lei, aplicată operatorului de transport, astfel cum este menționat în licența de transport, sau deținătorului vehiculului, astfel cum este menționat în certificatul de înmatriculare a vehiculului; [...]

(2) Pentru încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1), precum și a restricțiilor de circulație instituite potrivit art. 44 alin. (2) contravenientul va plăti, pe lângă amenda contravențională, și contravaloarea autorizației speciale de transport. În aceste situații agentul constatator înscrie în procesul-verbal de constatare a contravenției obligația de plată a autorizației speciale de transport, calculată și eliberată potrivit prevederilor legale. Procesul-verbal devine titlu executoriu fără învestire sau altă formalitate și cu privire la obligația de plată a autorizației speciale de transport. [...]"

Se constată că, ulterior sesizării Curții Constituționale,

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

a fost modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010. Soluțiile legislative criticate se regăsesc, în esență, în dispozițiile art. 41 alin. (1) și (2), respectiv art. 61 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (2) și art. 61^1 alin. (1) din același act normativ, astfel cum a fost modificat și completat.

Prin urmare, potrivit jurisprudenței sale în materie, Curtea urmează a se pronunța asupra dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (2), art. 61 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (2) și

art. 61^1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art. 41 alin. (1) și (2): "(1) Este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3, se poate efectua numai în baza autorizației speciale de transport, denumită în continuare AST, eliberată, fără discriminare, de administratorul drumului pe care se efectuează transportul, în condițiile stabilite prin ordin comun al ministrului transporturilor și infrastructurii și al ministrului administrației și internelor.";

- Art. 61 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (2) "Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează: [...]

c) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor fără AST și ale art. 41 alin. (8), cu amendă de la 15.000 lei la 20.000 lei;

d) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor cu depășirea maselor pe axe, masei totale și/sau dimensiunilor înscrise în AST, cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei;

[...]

(2) Sancțiunile prevăzute la alin. (1) lit. c), d), e), h), p) și q) se aplică persoanei fizice sau juridice responsabile în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. (10)." [Art. 41 alin. (10) din aceeași ordonanță stabilește că "(10) Responsabilitatea circulației vehiculelor rutiere cu depășiri ale maselor și/sau dimensiunilor maxime admise fără AST sau cu nerespectarea oricăreia dintre condițiile înscrise în AST revine:

a) operatorului de transport rutier, astfel cum acesta este înscris în documentele de transport;

b) persoanei fizice sau juridice care folosește vehiculul în baza unui alt drept decât dreptul de proprietate, în situația în care operatorul de transport rutier nu poate fi identificat din documentele de transport;

c) proprietarului vehiculului rutier, în cazul în care persoanele prevăzute la lit. a) și b) nu pot fi identificate;

d) conducătorului auto, în cazul în care persoanele prevăzute la lit. a), b) și c) nu pot fi identificate;

e) expeditorului, conform responsabilităților care îi revin în baza prevederilor legale în vigoare.)];

- Art. 61^1 alin. (1): "(1) Pentru încălcarea prevederilor art. 41, contravenientul va achita, pe lângă amenda contravențională, și contravaloarea tarifelor prevăzute la art. 41 alin. (13). În aceste situații, personalul cu atribuții de control consemnează în procesul-verbal de constatare a contravenției obligația de plată a acestor tarife, calculate potrivit prevederilor legale."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și supremația Constituției și a legilor, dispozițiile art. 45 și pe cele ale art. 135 alin. (2) lit. a) care consacră libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, se constată că, în jurisprudența sa, Curtea s-a mai pronunțat asupra acelorași soluții legislative, în raport cu aceleași dispoziții constituționale și față de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 10 din 18 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 28 februarie 2005, sau

Decizia nr. 704 din 17 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 11 iulie 2008, prin care Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reținute, că normele criticate, care stabilesc o serie de condiții de transport a căror neîndeplinire constituie contravenție, precum și sancțiunile contravenționale aplicabile, nu contravin dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5), ale art. 45 și ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție. Întrucât nu au intervenit elemente noi, atât soluția pronunțată anterior de Curte, cât și considerentele care au fundamentat-o își mențin valabilitatea.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (2), art. 61 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (2), precum și ale

art. 61^1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

privind regimul drumurilor, excepție invocată de Societatea Comercială "Val Sylv" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.913/180/2009 al Judecătoriei Bacău.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2010.