Decizia nr. 1304/2010

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială Univers - S.A. din Râmnicu-Vâlcea în Dosarul nr. 3.595/90/2008 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.595/90/2008, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială Univers - S.A. din Râmnicu-Vâlcea, intimați într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 4.371 din 10 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Râmnicu-Vâlcea în Dosarul nr. 4.877/2006.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16, 21 și 23, precum și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece în alcătuirea instanței care judecă cererea de recuzare poate să între și judecătorul coleg de complet, care, din motive de colegialitate, nu va admite cererea de recuzare a colegului său de complet, iar aceasta cu atât mai mult cu cât încheierea de respingere a recuzării nu este supusă niciunei căi de atac. Cu alte cuvinte, autorul excepției solicită ca în alcătuirea instanței care judecă cererea de recuzare să nu poată intra nici judecătorul care a fost recuzat și nici judecătorul coleg de complet, "pentru că în realitate este același lucru."

Instanța de judecată consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 30 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul cuprins:

- Art. 30 alin. 1: "Recuzarea judecătorului se hotărăște de instanța respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să între cel recuzat.";

- Art. 34 alin. 1: "Încheierea prin care s-a încuviințat sau respins abținerea, ca și aceea prin care s-a încuviințat recuzarea, nu este supusă la nicio cale de atac."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste texte de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și art. 23 privind libertatea individuală, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că susținerile autorului excepției nu constituie o veritabilă critică de neconstituționalitate, acesta solicitând modificarea și completarea textului de lege supus controlului, în sensul că în alcătuirea instanței care judecă cererea de recuzare să nu poată intra nici judecătorul care a fost recuzat și nici judecătorul coleg de complet. O astfel de solicitare este însă contrară prevederilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora: "(3) Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială Univers - S.A. din Râmnicu-Vâlcea în Dosarul nr. 3.595/90/2008 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2010.