Decizia nr. 1113/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 17/2009

privind desființarea Cancelariei Primului-Ministru și stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, excepție ridicată de Oana Aurora Baciu în Dosarul nr. 17.188/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât Guvernul a motivat urgența reglementării.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 17.188/3/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 17/2009

privind desființarea Cancelariei Primului-Ministru și stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, excepție ridicată de Oana Aurora Baciu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva deciziei de concediere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că ordonanța de urgență criticată a fost adoptată în lipsa existenței unei situații extraordinare, afectează o instituție fundamentală a statului, respectiv Guvernul, și a intrat în vigoare anterior depunerii ordonanței de urgență la Camera Deputaților, contrar art. 115 alin. (5) din Constituție. Totodată, se arată că este discriminatorie și încalcă dreptul la muncă, prin faptul că preluarea personalului Cancelariei Primului-Ministru în structura Secretariatului General al Guvernului se face prin trimiterea la un criteriu generic și subiectiv. În consecință, se apreciază că dispozițiile legale criticate încalcă și art. 1 alin. (5) din Constituție.

În fine, se mai susține că ordonanța de urgență criticată a fost emisă cu încălcarea prevederilor Codului muncii.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția ridicată este întemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 17/2009

privind desființarea Cancelariei Primului-Ministru și stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 9 martie 2009. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepției, se constată că autorul acesteia critică numai prevederile art. VII și

art. VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 17/2009 , texte asupra cărora Curtea urmează să se pronunțe și care au următorul cuprins:

- Art. VII: "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Cancelaria Primului-Ministru, structură cu personalitate juridică în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, se desființează.";

- Art. VIII: "(1) Personalul Cancelariei Primului-Ministru, în limita atribuțiilor transferate, se preia, potrivit pregătirii profesionale, în cadrul Secretariatului General al Guvernului și aparatului propriu de lucru al primului-ministru, care preiau atribuții corespunzătoare celor din cadrul Cancelariei Primului-Ministru, în limita numărului de posturi aprobat pentru acestea.

(2) Pentru personalul Cancelariei Primului-Ministru care nu se încadrează în prevederile alin. (1) se aplică dispozițiile legale în materia încetării raporturilor de muncă, respectiv de serviciu."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației puterilor în stat, respectiv al supremației Constituției și respectării legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă și art. 115 alin. (4)-(6) privind delegarea legislativă. Totodată, în susținerea excepției sunt invocate și prevederile Codului muncii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că Guvernul, în expunerea de motive a ordonanței de urgență criticate, a arătat motivele care au stat la baza adoptării acesteia. Astfel, cu privire la măsura desființării Cancelariei Primului-Ministru, argumentele care justifică existența stării extraordinare, așa cum rezultă din expunerea de motive, sunt următoarele:

- existența unor paralelisme și suprapuneri în unele domenii (coordonarea procesului politicilor publice, planificare strategică), precum și a unor disjungeri, în mod nejustificat, a unor competențe (calitatea de ordonator principal de credite, reprezentarea în fața instanțelor judecătorești etc.) între Cancelaria Primului-Ministru și Secretariatul General al Guvernului;

- necesitatea reformării și restructurării aparatului de lucru al Guvernului, întrucât România este singurul stat care are centrul Guvernului format din două instituții distincte;

- lipsa răspunsului rapid al Cancelariei Primului-Ministru la multitudinea de probleme de pe agenda Guvernului, datorită domeniului extins de competențe care îi revine, în condițiile în care aceasta a devenit o structură cu multiple atribuții, cu un mare număr de personal și care coordonează o serie de autorități și agenții aflate în subordinea Guvernului;

- continuarea procesului de modernizare a administrației publice prin luarea unor măsuri adecvate de reorganizare a aparatului de lucru al Guvernului de așa manieră încât acesta să reprezinte, cu adevărat, începutul funcționării unui aparat administrativ care să fie atât performant, cât și competitiv cu structurile din țările membre ale Uniunii Europene;

- obiectivul Guvernului de restrângere a cheltuielilor bugetare în contextul crizei economice;

- dificultățile reale în ceea ce privește o funcționare optimă, la cel mai înalt nivel, a aparatului de lucru al Guvernului.

Toate aceste argumente ale Guvernului duc la concluzia că a existat o situație extraordinară a cărei reglementare nu a putut fi amânată în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție.

Totodată, se constată că instituția Cancelariei Primului-Ministru nu este o instituție fundamentală a statului, astfel încât critica de neconstituționalitate raportată la art. 115 alin. (6) din Constituție este neîntemeiată. În fine, nici art. 115 alin. (5) din Constituție nu este încălcat din moment ce ordonanța de urgență a fost depusă la Biroul permanent al Camerei Deputaților și înregistrată cu nr. 190 din 9 martie 2009 chiar în ziua intrării sale în vigoare.

Cu referire la criticile de neconstituționalitate ce vizează art. 16 alin. (1) și art. 41 alin. (1) din Constituție, Curtea reține că și acestea sunt neîntemeiate. Desființarea Cancelariei Primului-Ministru a fost efectivă, a avut cauze reale și serioase în sensul art. 65 din Codul muncii, astfel încât măsura concedierii, ca rezultat al desființării structurii în cauză, se supune acelorași exigențe precum acelora reglementate de dispozițiile art. 65 din Codul muncii. Astfel, ordonanța de urgență criticată nu afectează în niciun fel dreptul constituțional la muncă, încetarea raporturilor de serviciu fiind reglementată distinct de art. 65 din Codul muncii. În fine, se observă că măsurile prevăzute de

art. VII și VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 17/2009

se aplică cu privire la toate persoanele aflate în ipoteza normei legale. Referitor la susținerea că

art. VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 17/2009

ar conține un criteriu generic și subiectiv, în baza cărora unii angajați ar fi preluați din structura fostei Cancelarii a Primului-Ministru în cea a Secretariatului General al Guvernului, este neîntemeiată, întrucât, de principiu, toți angajații sunt preluați în noua structură pe poziții care presupun atribuții corespunzătoare celor din cadrul Cancelariei Primului-Ministru, dar "în limita numărului de posturi aprobat". În lipsa unor poziții similare sau în lipsa unui anumit număr de posturi aprobate, angajatul în cauză nu poate fi preluat în noua structură, făcându-se, în consecință, aplicarea art. 65 din Codul muncii.

În aceste condiții, se constată că nu sunt încălcate nici prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție.

Desigur, verificarea în concret a respectării legii atunci când angajatorul a dispus măsura concedierii revine instanței de judecată, care este singura competentă să controleze și să sancționeze eventualele concedieri nelegale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII și

art. VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 17/2009

privind desființarea Cancelariei Primului-Ministru și stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, excepție ridicată de Oana Aurora Baciu în Dosarul nr. 17.188/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 septembrie 2010.