Decizia nr. 1029/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 8/1996 14 martie 1996 (prevederi anume) privind dreptul de autor și drepturile conexe
Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Societatea Comercială "Synco Telecom" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 20.022/3/2008 al Curții de Apel București Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 446R din 29 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 20.022/3/2008, Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Societatea Comercială "Synco Telecom" - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect "drepturi de autor și drepturi conexe".
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, prin conferirea ope legis în favoarea titularilor de drepturi de autor a dreptului de a solicita triplul unei sume pretinse ca prejudiciu cauzat, fără a fi obligați a demonstra în concret în ce a constat aceasta, fără posibilitatea cenzurării acestei sume, îngrădind părții adverse posibilitatea de a demonstra netemeinicia sau exacerbarea nejustificată a pretențiilor, cu încălcarea principiului reparației integrale a prejudiciului și a acordării despăgubirilor, textul de lege criticat reprezintă o încălcare a prevederilor art. 21 din Constituție. De asemenea, apreciază că reglementarea criticată instituie un regim de favorizare a titularilor de drepturi conexe prin stabilirea de plano a dreptului acestora de a obține triplul sumei pretinse ca prejudiciu cauzat, sumă stabilită arbitral, aceștia beneficiind de o îmbogățire fără justă cauză, motiv pentru care textul contravine principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, statuat și prin art. 124 alin. (2) din Constituție. În final, susține că este încălcat și principiului constituțional al ocrotirii în mod egal a proprietății private, titularii de drepturi conexe fiind privilegiați, prin "repararea triplă" a prejudiciului cauzat, aducându-se astfel atingere dreptului de proprietate privată, deoarece determină diminuarea averii unei persoane în favoarea alteia, având drept rezultat îmbogățirea fără justă cauză a celei din urmă.
Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, reglementarea legală criticată nefiind în contradicție cu normele constituționale invocate.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996.
Articolul 139
din Legea nr. 8/1996
a fost modificat prin
art. I pct. 62 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 septembrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 329/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006.
Textul de lege criticat are următorul conținut:
- Art. 139 alin. (2): "La stabilirea despăgubirilor instanța de judecată ia în considerare: [...]
b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile menționate la lit. a)."
Autorul excepției susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 alin. (2) potrivit cărora proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, precum și celor ale art. 124 alin. (2) care prevăd că justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin
Decizia nr. 596 din 14 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, făcând trimitere la
Decizia nr. 504 din 29 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, Curtea a constatat că "prevederile
art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996
sunt cuprinse în cap. III - Măsuri de protecție, proceduri și sancțiuni și se referă la posibilitatea titularilor drepturilor de autor și al drepturilor conexe de a solicita instanțelor de judecată sau altor organisme competente constatarea încălcării drepturilor recunoscute prin prezenta lege și repararea prejudiciului cauzat".
Textul de lege criticat instituie o sancțiune civilă, și anume obligarea la repararea pagubei produse ca urmare a încălcării unui drept de autor sau a unor drepturi conexe, protejate prin lege, în deplină concordanță cu principiul constituțional al garantării și ocrotirii dreptului de proprietate privată, ce include și proprietatea intelectuală. Posibilitatea acordării de către instanța de judecată a unei despăgubiri reprezentând triplul sumei ce ar fi fost legal datorată pentru tipul de utilizare ce a făcut obiect al faptei ilicite reprezintă chiar transpunerea legală a dreptului comun în materia răspunderii civile delictuale, respectiv regula răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, atât pentru pagubele previzibile, cât și pentru cele neprevizibile. Autorul faptei ilicite nu este în situația unui debitor contractual, ținut să răspundă numai pentru prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului.
Totodată, Curtea a statuat că opțiunea legiuitorului de a institui posibilitatea acordării unui cuantum al despăgubirii echivalent cu triplul sumei ce ar fi fost legal datorată pentru utilizarea fără drept a operelor purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe nu poate fi calificată ca o măsură arbitrară. Această posibilitate reprezintă doar alternativa pentru instanța de judecată, aplicabilă doar în cazul în care nu se pot lua în considerare criteriile stabilite prin
art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996 , respectiv consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat, foloasele patrimoniale realizate pe nedrept de făptuitor sau daunele morale cauzate titularului dreptului.
Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Societatea Comercială "Synco Telecom" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 20.022/3/2008 al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 septembrie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.