Decizia nr. 1533/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Silvia Corina Moldovanu în Dosarul nr. 5.503/301/2008 (2.899/2009) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5503/301/2008, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Silvia Corina Moldovanu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, deoarece, prin raportare la alineatul 3 al art. 385^10 din același cod, partea nu poate să-și motiveze cererea de recurs și oral în ziua judecății.

Curtea de Apel București - Secția a II-a pentru cauze cu minori și de familie opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 385^10 alin. 2 cu denumirea marginală Motivarea recursului din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 341 din 18 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 aprilie 2008, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^10 din Codul de procedură penală, reținând în esență că "asigurarea bunei desfășurări a unui proces penal echitabil impune îndeplinirea tuturor actelor procedurale în anumite termene, a căror stabilire este lăsată la libera apreciere a legiuitorului. Este firesc ca motivarea recursului să fie depusă într-un timp rezonabil înaintea primului termen de judecată, pentru ca și celelalte părți să le cunoască și să aibă timp pentru pregătirea apărării lor, iar completul de judecată să se pregătească pentru dezbatere.

De asemenea, toate cerințele legale prevăzute de text se aplică deopotrivă tuturor părților procesului penai, cadru în care acestea își pot exercita fără nicio îngrădire dreptul la apărare în tot cursul procesului, inclusiv atunci când formulează motivele de recurs. De altfel, dreptul părții de a formula recurs împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța judecătorească se realizează sub toate aspectele, în condițiile legii, în conformitate cu art. 129 din Constituție. Așa fiind, invocarea încălcării [...] art. 24 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi și dreptul la apărare în situațiile prevăzute de textul legal este lipsită de temei."

Deoarece până în prezent nu au intervenite elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de acestea, Curtea mai constată că dispozițiile legale criticate sunt norme de procedură care, în acord cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, "sunt prevăzute numai prin lege", legiuitorul fiind suveran în instituirea regulilor generale de procedură. Însă, în considerarea unor situații speciale, Parlamentul poate adopta și norme derogatorii de la cadrul general stabilit, cu condiția ca acestea să nu contravină principiilor constituționale. Astfel, faptul că în cazul prevăzut de art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală partea trebuie să-și motiveze recursul în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat ce trebuie depus la instanță cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, se justifică prin aceea că părțile interesate au mai parcurs o cale ordinară de atac, respectiv apelul, în care au avut posibilitatea de a-și expune criticile nelimitat. În plus, chiar dacă partea nu respectă termenul de 5 zile, consecința imediată nu constă în respingerea recursului, întrucât instanța este obligată să examineze cazurile de casare, care, în condițiile art. 385^9 alin. 3 din Codul de procedură penală, se iau în considerare din oficiu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Silvia Corina Moldovanu în Dosarul nr. 5.503/301/2008 (2.899/2009) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2010.