Decizia nr. 1526/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 360 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Florin Nicolau, Gheorghe Nicolau și Lucian Ioan Nicolau în Dosarul nr. 8.037/245/2005 al Tribunalului Iași - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La dosar partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8.037/245/2005, Tribunalul Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 360 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Florin Nicolau, Gheorghe Nicolau și Lucian Ioan Nicolau.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare și art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și ale art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la drepturile oricărui acuzat, deoarece inculpații din cauzele penale sunt tratați în mod diferit în funcție de starea lor de libertate ori deținere. De asemenea, în opinia lor, accesul liber și nerestricționat la actele dosarului nu presupune exclusiv dreptul de "a citi" pe un colț de masă, alături de alți zeci de oameni care circulă în jur și depun diverse cereri, ci libertatea de a studia în condiții nerestricționate de timp și spațiu.

Tribunalul Iași - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 360 alin. 3 din Codul de procedură penală - Comunicarea hotărârii, care au următorul conținut: "După redactarea hotărârii, inculpaților prevăzuți în alineatul precedent li se comunică copii de pe aceasta."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare și art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și ale art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la drepturile oricărui acuzat.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate sunt norme de procedură, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție.

Astfel, faptul că, potrivit reglementării criticate, copie de pe hotărâre se comunică numai inculpaților deținuți sau aflați în vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală ori celor care au lipsit de la pronunțare nu este de natură să aducă atingere dreptului la apărare, respectiv dreptului la un proces echitabil al acestora, câtă vreme părțile, fiind prezente, au posibilitatea să cunoască soluția instanței și să acționeze în consecință, exercitându-și fără nicio îngrădire drepturile procesuale prevăzute de lege.

De asemenea, nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare a egalității în drepturi, întrucât, potrivit unei constante jurisprudențe, egalitate nu înseamnă uniformitate, astfel încât la situații diferite regimul juridic aplicabil nu poate fi decât diferit. Situația diferită a părților prezente la dezbateri sau la pronunțare și care, în cunoștință de cauză, pot să promoveze căile de atac împotriva hotărârii pronunțate justifică un tratament juridic diferit.

De altfel, instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului. Acesta este sensul art. 129 din Constituție, text care face referire la "condițiile legii", atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, ca de altfel și al art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea "sunt prevăzute numai prin lege".

De asemenea, prevederile de lege criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 din Constituție, întrucât nu suprimă dreptul părților interesate de a-și exercită drepturile procesuale.

Cât privește critica referitoare la starea de fapt existentă, potrivit căreia în cadrul anumitor instanțe modalitatea concretă de acces la actele din dosar este nesatisfăcătoare, Curtea constată că excedează controlului pe care aceasta are competența să îl exercite și privește cu precădere aspecte organizatorice de logistică. Faptul că o parte sau alta este nemulțumită de condițiile concrete de acces la dosar nu este o consecință a textului legal contestat.

În sfârșit, dintr-o altă perspectivă, Curtea constată că excepția tinde, prin critica formulată, să solicite Curții completarea dispozițiilor legale cu norme potrivit cărora ar trebui instituită obligativitatea comunicării copiilor de pe hotărâri tuturor părților. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 360 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Florin Nicolau, Gheorghe Nicolau și Lucian Ioan Nicolau în Dosarul nr. 8.037/245/2005 al Tribunalului Iași - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2010.