Decizia nr. 1438/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, precum și a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 124/2005 privind modificarea și completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 78/2000 8 mai 2000 (prevederi anume) pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, precum și a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 124/2005
privind modificarea și completarea
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Gina Capotă și Tiberiu Mihai Vicol în Dosarul nr. 6.313/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală.
La apelul nominal se prezintă, pentru autori, apărătorul ales Ion Panaitescu din cadrul Baroului București, cu delegație la dosar, și personal autorul Gina Capotă. Se constată lipsa celuilalt autor și a părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției, care pune concluzii de admitere a acesteia, arătând că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2005
a fost emisă cu nerespectarea exigențelor constituționale ale art. 115 alin. (4), iar dispozițiile
art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000
nu respectă cerințele privitoare la legalitatea incriminării și pe cele referitoare la previzibilitate și accesibilitate. Depune, de asemenea, și concluzii scrise în acest sens.
Autorul prezent, Gina Capotă, nu mai are nimic de adăugat față de susținerile apărătorului său.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 124/2005
și ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 , deoarece criticile vizează aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea prevederilor contestate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 23 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.313/302/2008, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, precum și a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 124/2005
privind modificarea și completarea
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Gina Capotă și Tiberiu Mihai Vicol.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2005
contravine dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (4) referitoare la existența situației extraordinare și la necesitatea și urgența reglementării, deoarece preambulul actului normativ se sprijină mai degrabă pe utilizarea unui limbaj de baricadă. Intensificarea luptei împotriva corupției, ca activitate prioritară a Guvernului, se subsumează oportunității adoptării unor reglementări în materie și nicidecum exigenței referitoare la existența unei situații extraordinare.
În plus, argumentul potrivit căruia organele judiciare au semnalat existența unor cazuri de corupție care nu pot fi descoperite constituie o veritabilă contradictio în adjecto, pentru că ori existau fapte de corupție și acestea erau, potrivit principiului legalității incriminării, prevăzute de lege, ori nu existau astfel de fapte și atunci nu era nevoie de ordonanța de urgență adoptată.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 , autorii excepției susțin că acestea contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea legilor, deoarece incriminează concomitent o infracțiune consumată, dar și tentativa la alte fapte prevăzute de legea penală. Astfel, dacă o persoană săvârșește infracțiunea de la
art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000
în realizarea scopului urmărit prin comiterea infracțiunii prevăzute de art. 18^1 din aceeași lege, în ipoteza în care nu reușește să obțină pe nedrept bani din fondurile Comunităților Europene, ar putea fi pedepsită fie pentru săvârșirea infracțiunii consumate de fals și uz de fals, fie pentru tentativa la infracțiunea prevăzută de art. 18^1, în acord cu dispozițiile art. 18^4 din aceeași lege.
Judecătoria Sectorului 5 București - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, din examinarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 124/2005
se observă că acest act normativ a fost adoptat având în vedere obiectivele prioritare privind intensificarea luptei împotriva corupției și ca urmare a semnalării de către organele judiciare a unor reglementări insuficiente. Pe cale de consecință sunt respectate exigențele dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (4).
De asemenea, dispozițiile
art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000
nu contravin sub niciun aspect principiului fundamental referitor la respectarea Constituției și a legilor.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 124/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 19 septembrie 2005, și dispozițiile
art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:
-
Articolul 17
lit. c) din Legea nr. 78/2000 : "(1) În înțelesul prezentei legi, următoarele infracțiuni sunt în legătură directă cu infracțiunile de corupție, cu infracțiunile asimilate acestora sau cu infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene: [...]
c) falsul și uzul de fals săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a sau săvârșite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune;".
Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 115 alin. (4) referitoare la existența situației extraordinare și la necesitatea și urgența reglementării și ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea legilor.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
1. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 124/2005 , constată că delegarea legislativă este o instituție specifică dreptului constituțional și presupune transferul de atribuții de la Parlament către executiv în anumite condiții prevăzute de legea de abilitare ori de Constituție. Este, prin urmare, o limitare a monopolului parlamentar în materia legiferării, care însă își găsește o justificare unanim acceptată ce izvorăște din principiul separației și al colaborării puterilor în stat.
Astfel, ținând seama de rațiunea edictării actului normativ așa cum a fost arătată în preambulul său, Curtea constată că nu sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 115 alin. (4) din Constituție, legiuitorul delegat fiind pe deplin legitimat în acest sens. Astfel, în vederea intensificării "luptei împotriva corupției și ca urmare a semnalării de către organele judiciare a unor reglementări insuficiente, care nu permit descoperirea cazurilor de corupție apărute în practică," s-a impus instituirea unor măsuri imediate pentru întărirea capacității statului român atât de prevenire și sancționare, cât și de descoperire a unor asemenea fapte, cu atât mai mult cu cât s-a constatat apariția unor noi modalități de corupție ca fenomen organizat, specializat și profesionalizat, apărând sub forma unor rețele, care, prin diferite mijloace, ajung să corupă factorii de decizie până la cele mai înalte nivele ale politicului, legislativului, justiției și administrației. În acest sens, s-au incriminat și alte forme de comitere a faptei de stabilire a unor valori diminuate față de valoarea reală a bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar și s-a legitimat folosirea investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reală, în scopul descoperirii faptelor, identificării făptuitorilor și obținerii mijloacelor de probă necesare în situația în care există indicii temeinice și concrete că s-a săvârșit ori că se pregătește săvârșirea de către un funcționar a infracțiunii de luare de mită, primire de foloase necuvenite ori trafic de influență. Prin urmare, aceste reglementări răspund pe deplin exigențelor constituționale referitoare la existența unei situații extraordinare care nu poate fi amânată.
2. În ceea ce privește critica referitoare la dispozițiile
art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 , Curtea constată că textul legal criticat definește, în acord cu rațiuni evidente de politică penală, una dintre categoriile de infracțiuni în legătură directă cu cele de corupție ori cu cele asimilate acestora, în cadrul căreia intră falsul și uzul de fals săvârșite cu un scop anume determinat. Critica autorilor excepției vizează nu contrarietatea
art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000
cu prevederile din Legea fundamentală, ci eventualele abuzuri ale organelor de anchetă care s-ar putea naște din cauza unei redactări imprecise ori a unei înțelegeri eronate a textului. Astfel, interpretarea conținutului unor norme juridice, ca fază indispensabilă de aplicare a legii, aparține instanțelor judecătorești. Or, potrivit competenței sale, așa cum este prevăzută în
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , și respectând principiul constituțional al separației puterilor în stat, Curtea Constituțională nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului ei contrar Constituției. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000
este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 124/2005
privind modificarea și completarea
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Gina Capotă și Tiberiu Mihai Vicol în Dosarul nr. 6.313/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală.
2. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 noiembrie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.