Decizia nr. 1355/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. (7) și

art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Megani" - S.A. din Târgoviște în Dosarul nr. 1.210/315/2008 al Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. În ceea ce privește dispozițiile

art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, arată că acestea au fost abrogate, soluția legislativă nefiind preluată de noul text, astfel că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În ceea ce privește dispozițiile

art. 192 alin. (7) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, reprezentantul Ministerului Public arată că soluția legislativă conținută de acestea a fost preluată de către dispozițiile art. 206^7 alin. (9), excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.210/315/2008, Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. (7) și

art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Megani" - S.A. din Târgoviște.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că textele criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 45 și art. 135 alin. (2) din Constituție. În esență, arată că "libertatea economică garantată persoanei nu se conciliază cu aplicarea unor sancțiuni fiscale inhibitorii", statul român abătându-se "de la obligația constituțională de a crea cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție". Antrepozitarul, căruia i-a fost revocată autorizația, este pus în situația de a plăti anticipat acciza pentru stocurile de produse accizabile deținute la data revocării, iar pentru comercializarea acestor stocuri este obligat să ceară acordul autorității fiscale competente, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (3), art. 45 și art. 135 alin. (2) din Constituție.

Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile art. 192 alin. (7) și

art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal au fost abrogate, în mod expres, prin dispozițiile

art. III alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009 . Or, potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare. Având în vedere dispozițiile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , se arată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. (7) și

art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal este inadmisibilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din încheierea de sesizare sunt dispozițiile art. 185 alin. (12) și ale

art. 192 alin. (7) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.

Prin

art. III alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009, dispozițiile art. 185 alin. (12) și ale art. 192 alin. (7) au fost abrogate. Ordonanța de urgență a fost aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 76/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 11 mai 2010.

Soluția legislativă cuprinsă de aceste dispoziții a fost preluată, parțial, în art. 206^7 alin. (9) și

art. 206^28 alin. (12) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal.

Astfel, Curtea se va pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206^7 alin. (9) și

art. 206^28 alin. (12) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal.

Textele art. 185 alin. (12) și ale art. 192 alin. (7) aveau următorul conținut:

- Art. 185 alin. (12): "Antrepozitarii autorizați, cărora le-a fost suspendată, revocată sau anulată autorizația și care dețin stocuri de produse accizabile la data suspendării, revocării ori anulării, pot valorifica produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite - numai cu acordul autorității fiscale competente, în condițiile prevăzute de norme.";

- Art. 192 alin. (7): "În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă și care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revocă ori se anulează autorizația, acciza devine exigibilă la data comunicării revocării sau anulării autorizației pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.";

Textele criticate au în noua formulare următorul conținut:

- Art. 206^7 alin. (9): "În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, se consideră eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care s-a revocat ori s-a anulat autorizația. Acciza devine exigibilă la data la care decizia de revocare a autorizației de antrepozit fiscal produce efectele ori la data comunicării deciziei de anulare a autorizației de antrepozit fiscal, pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.";

- Art. 206^28 alin. (12): "Antrepozitarii autorizați, cărora le-a fost suspendată, revocată sau anulată autorizația și care dețin stocuri de produse accizabile la data suspendării, revocării ori anulării, pot valorifica produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite -, în condițiile prevăzute de normele metodologice."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) Statul român, art. 45 - Libertatea economică și art. 135 alin. (2) - Economia României.

1. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, anterior modificării survenite prin intermediul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2009 , antrepozitarii autorizați, cărora le era suspendată, revocată sau anulată autorizația și care dețineau stocuri de produse accizabile la data suspendării, revocării ori anulării, puteau valorifica produsele înregistrate în stoc numai cu acordul autorității fiscale competente, în condițiile prevăzute de norme. Ulterior modificării, textul nu mai prevede obligația antrepozitarilor autorizați, aflați în situația arătată, de a solicita acordul autorității fiscale competente pentru valorificarea produselor înregistrate în stoc, această valorificare putându-se face sub singura condiție de a se respecta normele metodologice.

Curtea constată că, în atare situație, critica autorului excepției cu privire la acest aspect a rămas fără obiect, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 206^28 alin. (12) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal devenind inadmisibilă.

2. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 206^7 alin. (9) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată. Astfel, Curtea reține că libertatea economică reglementată de prevederile art. 45 din Legea fundamentală nu este absolută; atât accesul liber al persoanei la o activitate economică, cât și exercitarea acestuia se desfășoară "în condițiile legii". În contextul asigurării libertății economice, statul are obligația să impună reguli de disciplină economică, pe care agenții economici trebuie să le respecte, iar legiuitorul are competența de a stabili sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora.

De asemenea, Curtea constată că prevederile constituționale ale art. 135 alin. (1), potrivit cărora economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență, trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu cele ale alin. (2) lit. a) și b) al aceluiași articol, care prevăd obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, precum și protejarea intereselor naționale în activitatea economică.

Impunerea de către stat a unui climat de disciplină economică reflectat în stabilirea de către legiuitor a momentului exigibilității accizelor nu contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 45 și art. 135 alin. (2), ci se circumscrie obligației statului de a asigura protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, ceea ce presupune posibilitatea statului de a reglementa orice măsuri în privința producerii și comercializării produselor accizabile, inclusiv măsuri derogatorii de la regulile generale.

În acest context, Curtea observă că, potrivit dispozițiilor art. 206^5 și 206^6 din Codul fiscal, produsele accizabile sunt supuse accizelor la momentul producerii acestora sau la momentul importului, iar acciza devine exigibilă în momentul distribuirii acestor produse pentru consum. De asemenea, în continuarea acestor dispoziții, legiuitorul, în art. 206^7 alin. (1)-(9) din Codul fiscal, definește noțiunea de eliberare pentru consum. În continuare, analizând dispozițiile art. 206^7 alin. (9) din Codul fiscal și prin prisma celorlalte aliniate, Curtea observă că, în cazul în care pentru un antrepozit fiscal se revocă sau se anulează autorizația, suntem în prezența unor produse depozitate dar neaccizate încă, deoarece acciza nu a fost exigibilă anterior. Dacă acciza nu ar deveni exigibilă la data la care decizia de revocare a autorizației de antrepozit fiscal își produce efectele ori la data comunicării deciziei de anulare a autorizației de antrepozit fiscal, ne-am găsi în situația în care, deși antrepozitarul deține produse accizabile la care acciza nu a fost plătită, acestor produse nu li s-ar mai putea percepe acciza, ceea ce, din punct de vedere al principiilor fiscale, ar fi inadmisibil.

Așa fiind, Curtea constată că dispozițiile art. 206^7 alin. (9) din Codul fiscal sunt conforme cu cerințele economiei de piață, în stadiul actual de dezvoltare a societății românești, precum și cu regulile necesare pentru asigurarea libertății comerțului în ansamblul general al economiei din țara noastră, fapt pentru care propunem respingerea excepției de neconstituționalitate a acestor dispoziții ca fiind neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 206^28 alin. (12) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Megani" - S.A. din Târgoviște în Dosarul nr. 1.210/315/2008 al Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă.

2. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 206^7 alin. (9) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de același autor al excepției, în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 octombrie 2010.