Decizia nr. 1539/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) și

art. 51 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Xu Liqin în Dosarul nr. 7.944/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, arătând că autorul acesteia ridică probleme legate de interpretarea și aplicarea prevederilor de lege criticate, care nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7.944/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) și

art. 51 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Xu Liqin într-o cauză având ca obiect anularea deciziei de returnare a acesteia de pe teritoriul României.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține, în esență, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie și claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în înțelesul dat de practica jurisprudențială a Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceasta, deoarece textele de lege criticate nu cuprind prevederi care să reglementeze situații similare cu cea în care aceasta se află, astfel încât să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situația sa, și nu protejează suficient străinii împotriva arbitrarului și abuzurilor Oficiului Român pentru Imigrări. În acest sens, susține că "legea ar fi trebuit să fie mai specifică pe aspectul înțelesului de ședere ilegală, ca motiv de sancționare prin emiterea unei dispoziții de returnare, în condițiile în care, din actele depuse la dosarul cauzei rezultă clar că în speță este vorba doar de o întârziere, motivată, la prelungirea dreptului de ședere, sancțiunea aplicată fiind disproporționat de mare față de fapta comisă". Mai susține că refuzul de prelungire a dreptul de ședere pentru desfășurarea de activități comerciale îl pune pe solicitant în situație de faliment și de pierdere a investițiilor realizate în România, ceea ce reprezintă o vătămare gravă a dreptului de proprietate.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal precizează că aprecierea conținutului și înțelesului termenilor dintr-un text de lege nu intră în competența instanței de contencios constituțional, ci în cea a instanțelor de drept comun. Observă că, sub aparența unor critici referitoare la ambiguitatea și neclaritatea textelor de lege, se solicită interpretarea acestora, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale. Consideră că se urmărește astfel interpretarea noțiunii de ședere ilegală și, mai concret, interpretarea acesteia într-un sens restrictiv, prin considerarea ca legală a unei șederi peste termenul legal cu o perioadă de întârziere foarte scurtă. Apreciază că nu se pot reține argumentele în sprijinul încălcării prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (1) și

art. 51 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conținut:

- Art. 11 alin. (1): "(1) Străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere.";

- Art. 51 alin. (1): "(1) Cererile de prelungire a dreptului de ședere temporară se depun personal de către solicitanți, cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care li s-a aprobat șederea, la formațiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări de la locul de reședință."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 21 care consacră dreptul la un proces echitabil și la art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private, precum și celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil și celor ale art. 1 paragraful 1 din Primul protocol adițional la aceeași convenție, referitoare la protecția și garantarea proprietății private.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că argumentele formulate de autorul acesteia în motivarea pretinsei neconstituționalități reprezintă, în realitate, critici referitoare la modalitatea de aplicare în practică a prevederilor de lege ce formează obiect al excepției.

Or, lămurirea aspectelor legate de aplicarea și interpretarea legii în spețe individual determinate revine exclusiv instanțelor de judecată învestite cu soluționarea litigiilor în cadrul cărora au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate, excedând competenței Curții Constituționale. Totodată, Curtea observă că autorul excepției își întemeiază criticile și pe lipsa din cuprinsul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002

a unor norme care consideră că ar fi necesare pentru clarificarea situației sale personale sau care să reglementeze aspecte similare celor care caracterizează situația sa. Instanța de contencios constituțional nu poate examina însă astfel de susțineri, întrucât, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor normative cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) și

art. 51 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Xu Liqin în Dosarul nr. 7.944/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2010.