Decizia nr. 1458/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 144/2007 21 mai 2007 (prevederi anume) privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Raluca Demetra Ciotaru în Dosarul nr. 19.955/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
La apelul nominal răspunde consilierul juridic Dragoș Vaida, pentru Agenția Națională de Integritate, cu delegație depusă în ședința publică, lipsă fiind autorul excepției de neconstituționalitate, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Agenției Naționale de Integritate, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (1) pct. 36 din Legea nr. 176/2010 , considerând necesară o rectificare a obiectului excepției. Depune note scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 19.955/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor " art. 39 pct. 34 din Legea nr. 144/2007
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate". Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petenta Raluca Demetra Ciotaru într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii împotriva unui proces-verbal de contravenție emis de către Agenția Națională de Integritate.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține, în esență, că pct. 29 al
art. 39 din Legea nr. 144/2007
include în categoria persoanelor care au obligația declarării averii și persoanele cu funcții de conducere și de control, precum și funcționarii publici, inclusiv cei cu statut special, care își desfășoară activitatea în cadrul tuturor autorităților publice centrale ori locale sau, după caz, în cadrul tuturor instituțiilor publice, ceea ce ar presupune faptul că această obligație incumbă tuturor salariaților instituțiilor publice. Or, această dispoziție de lege excedează cadrului pentru care a fost adoptată
și obiectului său de reglementare. Subiectul reglementării prevăzute de
îl reprezintă persoanele care ocupă funcții sau demnități publice, categorie în care nu pot fi incluși toți salariații instituțiilor publice decât în mod discriminatoriu și cu încălcarea principiului egalității în fața legii.
Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât, în stabilirea categoriilor de persoane cărora le revine obligația de a depune declarația de avere și interese, legiuitorul a avut în vedere atât calitatea destinatarilor actului normativ, cât și importanța funcțiilor deținute de aceștia. Prin instituirea acestei obligații în sarcina personalului încadrat într-o instituție publică centrală nu se creează o situație de discriminare în raport cu membrii personalului altei instituții publice, întrucât problema încălcării principiului egalității de tratament se poate pune doar în situații similare. De asemenea, textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 53 din Constituție.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile
art. 39 pct. 34 din Legea nr. 144/2007
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 25 mai 2007. Din notele scrise ale autorului excepției se observă că, în realitate, acesta critică dispozițiile art. 39 alin. (1) pct. 29 din lege, dispoziții al căror conținut este și redat în înscrisul prin care se invocă excepția de neconstituționalitate.
Ulterior sesizării Curții Constituționale,
a fost republicată - în temeiul
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2007
- în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 3 august 2009, dispozițiile art. 39 alin. (1) pct. 29 devenind dispozițiile art. 41 alin. (1) pct. 29, cu următorul cuprins: "(1) Următoarele categorii de persoane au obligația declarării averii și a intereselor: [...] 29. persoanele cu funcții de conducere și de control, precum și funcționarii publici, inclusiv cei cu statut special, care își desfășoară activitatea în cadrul tuturor autorităților publice centrale ori locale sau, după caz, în cadrul tuturor instituțiilor publice;".
Ulterior acestei republicări, ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010, a fost adoptată
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, care, prin art. 33 pct. 16, abrogă dispozițiile
art. 41 din Legea nr. 144/2007 .
Însă, din examinarea prevederilor
Curtea observă că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile
art. 41 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 144/2007
a fost preluată în cuprinsul prevederilor art. 1 alin. (1) pct. 31 din această lege, care au următorul conținut: "Dispozițiile prezentei legi se aplică următoarelor categorii de persoane, care au obligația declarării averii și a intereselor: [..] 31. persoanele cu funcții de conducere și de control, precum și funcționarii publici, inclusiv cei cu statut special, care își desfășoară activitatea în cadrul tuturor autorităților publice centrale ori locale sau, după caz, în cadrul tuturor instituțiilor publice;".
Potrivit Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. III/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, în cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluția legislativă din legea modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării.
Având în vedere acestea, precum și faptul că soluția legislativă prevăzută de
art. 41 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 144/2007
a fost preluată tale quale de
art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010 , obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă aceste din urmă dispoziții de lege.
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetățeni și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin
Decizia nr. 1.082 din 8 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 3 octombrie 2009, s-a pronunțat asupra dispozițiilor
art. 41 alin. (1) pct. 34 din Legea nr. 144/2007
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, însă sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.
Cu acel prilej, Curtea a statuat că reglementarea criticată nu conține dispoziții discriminatorii în sensul art. 4 alin. (2) și art. 16 din Constituție, ci se aplică în egală măsură tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută de norma legală. Obligația instituită prin această reglementare este justificată de necesitatea prevenirii faptelor de corupție de către anumite categorii de personal individualizate de legiuitor și nu poate fi caracterizată ca o restrângere a exercițiului drepturilor sau al unor libertăți consacrate în Constituție.
Curtea a mai reținut că soluția legislativă criticată este pe deplin justificată, legiuitorul fiind liber să instituie obligații suplimentare în sarcina acelui personal care desfășoară o activitate de o anumită natură și importanță.
Întrucât nu există elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudența Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Referitor la dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că nu ne aflăm în ipoteza restrângerii exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți prin dispozițiile de lege criticate și, prin urmare, această normă constituțională nu este aplicabilă în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Raluca Demetra Ciotaru în Dosarul nr. 19.955/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 noiembrie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.