Decizia nr. 1592/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Florica Georgescu în Dosarul nr. 1.532/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală.
La apelul nominal răspunde autorul excepției, asistat de avocat Ion Costin, din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială la dosar.
Având cuvântul, autorul excepției, prin avocat, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, expunând, pe larg, considerentele care fundamentează temeinicia acesteia. Depune concluzii scrise la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției. Invocă și jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 28 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.532/4/2010, Judecătoria Sectorului 4 București Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Florica Georgescu.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate restricționează accesul la justiție, "astfel că sunt înlăturate cazurile privind soluțiile de neîncepere a urmăririi penale, în care instanțele au respins plângerea în baza art. 278^1 din Codul de procedură penală și ulterior s-au descoperit fapte sau împrejurări noi." Se creează o situație discriminatorie în sensul că unii justițiabili pot avea posibilitatea de a formula cerere de revizuire, alții fiind excluși de la beneficiul acestei căi de atac.
Judecătoria Sectorului 4 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că nu este îngrădit accesul liber la justiție și nici nu se creează o situație discriminatorie justițiabililor, întrucât calea de atac a revizuirii are scopul de a anula o hotărâre definitivă care conține erori de fapt; în consecință, descoperirea faptelor sau împrejurărilor noi trebuie să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. De altfel, hotărârile judecătorești prin care se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: "Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare."
Articolul 394
alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală prevede că "Revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;".
În susținerea excepției se invocă dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și ale art. 21 privind accesul liber la justiție.
Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, se constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi. Astfel, prin
Decizia nr. 576 din 7 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007 și
Decizia nr. 1.461 din 10 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 25 noiembrie 2009, Curtea a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate invocate.
Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, reglementată de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Aceste dispoziții constituționale conferă legiuitorului competența exclusivă de a stabili procedura de judecată și îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situații deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, așa cum este și cazul reglementării privind hotărârile judecătorești supuse revizuirii. Nu se aduce astfel atingere liberului acces la justiție, întrucât, așa cum a statuat în mod constant Curtea în jurisprudența sa, liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări, competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revenindu-i, așa cum s-a arătat, legiuitorului. Prevederile legale criticate, reglementând o cale de atac extraordinară împotriva hotărârilor judecătorești, nu îngrădesc, ci permit liberul acces la justiție, în concordanță și cu dispozițiile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.
În considerentele deciziilor pronunțate, referindu-se la critici similare celor formulate în prezenta cauză, care pun în discuție soluțiile prin care instanțele resping plângerile în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală, Curtea s-a referit și la soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secțiile Unite în ședința din 19 martie 2007, când prin Decizia nr. XVII s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) și b) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Florica Georgescu în Dosarul nr. 1.532/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.