Decizia nr. 1570/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) și

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Liu Nengjuan în Dosarul nr. 8.136/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 1.319D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.507D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a art. 4 alin. (4) și art. 11 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență, ridicată de Chen Xiping în Dosarul nr. 1.343/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

În ambele dosare se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea parțială de obiect al cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.507D/2010 la Dosarul nr. 1.319D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, întrucât autorii acesteia sunt, în realitate, nemulțumiți de modalitatea de aplicare a legii, or, acest aspect nu poate fi verificat de instanța de contencios constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 10 martie 2010 și 18 mai 2010, pronunțate în dosarele nr. 8.136/2/2009 și nr. 1.343/2/2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor "art. 4 alin. (4) și

art. 11" din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România și, respectiv, ale "art. 4 alin. (4) și art. 11 alin. (1)" din aceeași ordonanță de urgență, excepție ridicată de Liu Nengjuan și Chen Xiping în cauze având ca obiect contestarea deciziilor de returnare a acestora de pe teritoriul României.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie și claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în înțelesul dat de practica jurisprudențială a Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceasta deoarece textele de lege criticate nu prevăd cu privire la situații similare cu cele în care autorii excepției se află, astfel încât să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situația lor și nu protejează suficient străinii împotriva arbitrariului și abuzurilor Oficiului Român pentru Imigrări. Această lipsă de precizie și claritate "favorizează situația ca Oficiul Român pentru Imigrări, pe baza unor criterii aleatorii și arbitrare, să aibă posibilitatea emiterii, împotriva reclamantei, a unei dispoziții de returnare de pe teritoriul României, pentru motive aleatorii, aducând astfel prejudicii grave dreptului acesteia la un proces echitabil".

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Curtea Constituțională observă că, deși Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a reținut, în dispozitivul încheierilor de sesizare, ca obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile "art. 4 alin. (4) și

art. 11" din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România și, respectiv, cele ale "art. 4 alin. (4) și art. 11 alin. (1)" din aceeași ordonanță de urgență, din motivarea scrisă a excepției rezultă că autorii acesteia au criticat, în realitate, dispozițiile art. 4 alin. (4) și

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , respectiv, cele ale art. 4 alin. (4) și art. 11 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență.

Prin urmare, Curtea apreciază că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (4) și

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conținut:

- Art. 4 alin. (4): "(4) Străinii aflați pe teritoriul României sunt obligați să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea, precum și să depună toate diligențele necesare pentru a ieși din România până la expirarea acestei perioade.";

- Art. 11: "(1) Străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere.

(2) În cazul în care prin convențiile internaționale sau actele normative prin care se desființează unilateral regimul de vize nu este prevăzută perioada pentru care vizele sunt desființate, străinilor care nu au obligația obținerii vizei pentru a intră în România li se permite accesul pe teritoriul statului român și pot să rămână până la 90 de zile, în decurs de 6 luni, începând cu ziua primei intrări în țară."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 21 din Legea fundamentală și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care consacră dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că argumentele formulate de autorii acesteia în motivarea pretinsei neconstituționalități reprezintă, în realitate, critici referitoare la modalitatea de aplicare în practică a prevederilor de lege ce formează obiectul excepției.

Or, lămurirea aspectelor legate de aplicarea și interpretarea legii în spețe individual determinate revine exclusiv instanțelor de judecată învestite cu soluționarea litigiilor în cadrul cărora au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate, excedând competenței Curții Constituționale. Totodată, Curtea constată că autorii excepției își întemeiază criticile și pe lipsa din cuprinsul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002

a unor norme care consideră că ar fi necesare pentru clarificarea situației lor personale sau care să reglementeze aspecte similare celor care caracterizează situația lor. Instanța de contencios constituțional nu poate examina însă astfel de susțineri, întrucât, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor normative cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

De altfel, Curtea a mai exercitat controlul de constituționalitate a acelorași texte de lege din perspectiva unor critici similare, iar prin

Decizia nr. 131 din 25 februarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 15 martie 2010, și prin

Decizia nr. 1.223 din 5 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2010, a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (4) și

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Liu Nengjuan în Dosarul nr. 8.136/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a dispozițiilor art. 4 alin. (4) și art. 11 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență, ridicată de Chen Xiping în Dosarul nr. 1.343/2/2010 al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 decembrie 2010.