Decizia nr. 1479/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 și art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 119/2007 24 octombrie 2007 (prevederi anume) privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate …
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 2 și
art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Suki Group" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 16.560/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și care formează obiect al Dosarului nr. 755D/2010 al Curții Constituționale.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 3.985D/2010 și nr. 4.008D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 3.985D/2010 și nr. 4.008D/2010 la Dosarul nr. 755D/2010, având în vedere că acestea au un obiect parțial identic.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 3.985D/2010 și nr. 4.008D/2010 la Dosarul nr. 755D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin Încheierea din 11 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 16.560/300/2009, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 și
art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale.
Prin încheierile din 27 septembrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 9.491/196/2010 și nr. 9.490/196/2010, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale.
Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Suki Group" - S.R.L., respectiv de Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca, în dosare având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii excepției susțin, în principal, că prevederile art. 1, art. 2 și
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
sunt neconstituționale, deoarece debitorului i se îngrădește dreptul la apărare din cauza faptului că nu poate administra toate probele legale pentru stabilirea situației de fapt reale, examinarea instanței rezumându-se doar la actele depuse, precum și prin faptul că partea, nefiind citată, nu își poate angaja avocat, creându-se astfel un privilegiu de jurisdicție pentru debitor. Prin limitările și obligațiile impuse de textul de lege criticat, judecătorul nu se poate manifesta independent și imparțial, fiind obligat să stăruie, încă de la primul termen, în efectuarea plății pretinse de creditor, fără a da posibilitatea debitorului de a se apăra și de a propune probe în combaterea susținerilor acestuia, împrejurare ce contravine principiului potrivit căruia justiția se înfăptuiește în numele legii, fiind unică, imparțială și egală pentru toți.
În opinia autorilor, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, deoarece permit instanței de judecată să soluționeze o cauză fără a-și exercită obligația de aflare a adevărului, doar pe baza susținerilor subiective ale creditorului, fără ca debitorul să poată administra probe în apărare, ducând la emiterea titlului executoriu în urma unui proces sumar.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 , autorii excepției consideră că aceste dispoziții încalcă prevederile constituționale referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, deoarece nu oferă debitorului posibilitatea să se folosească de toate mijloacele legale pentru a-și apăra interesele și pentru a duce la soluționarea în mod echitabil a cauzei deduse judecății.
Pe de altă parte, autorii excepției susțin că ordonanța de urgență este neconstituțională în ansamblul ei, deoarece consacră norme discriminatorii pentru părțile aflate în proces.
Judecătoria Sectorului 2 București și Judecătoria Brăila consideră că excepția de neconstituționalitate este nefondată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1, art. 2 și
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, prevederi care au următorul conținut:
- Art. 1: "În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
1. contract comercial reprezintă contractul încheiat între comercianți ori între aceștia și o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preț constând într-o sumă de bani;
2. autoritate contractantă reprezintă:
a) oricare organism al statului - autoritate publică sau instituție publică - care acționează la nivel central ori la nivel regional sau local;
b) oricare organism de drept public, altul decât unul dintre cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică care a fost înființat pentru a satisface nevoi de interes general, fără caracter comercial sau industrial, și care se află în cel puțin una dintre următoarele situații:
- este finanțat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public;
- se află în subordinea sau este supus controlului unei autorități contractante, astfel cum este definită la lit. a), sau unui alt organism de drept public;
- în componența consiliului de administrație/organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuia sunt numiți de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public;
c) orice asociere formată de una sau mai multe autorități contractante dintre cele prevăzute la lit. a) sau b);
d) oricare întreprindere publică ce desfășoară una sau mai multe dintre activitățile prevăzute la
cap. VIII secțiunea 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 337/2006 , cu modificările și completările ulterioare, atunci când aceasta atribuie contracte de achiziție publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor activități;
e) oricare subiect de drept, altul decât cele prevăzute la lit. a)-d), care desfășoară una sau mai multe dintre activitățile prevăzute la
cap. VIII secțiunea 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 337/2006 , cu modificările și completările ulterioare, în baza unui drept special sau exclusiv, astfel cum este acesta definit la art. 3 lit. k) din ordonanța menționată, acordat de o autoritate competentă, atunci când acesta atribuie contracte de achiziție publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor activități;
3. întârzierea plății reprezintă depășirea termenului contractual sau legal stabilit pentru executarea obligației de plată a prețului;
4. titlu executoriu reprezintă hotărârea pronunțată de o instanță judecătorească sau decizia de plată emisă de altă autoritate competentă, prin care s-a dispus fie plata imediată, fie plata în rate, care permite creditorului să recupereze creanțele de la debitor prin mijloace de executare silită.";
- Art. 2: "(1) Prezenta ordonanță de urgență se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.
(2) Nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență:
a) creanțele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență;
b) contractele încheiate între comercianți și consumatori.";
- Art. 7: "(1) Pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înțelegere a părților asupra modalităților de plată. Citația va fi înmânată părții cu 3 zile înaintea termenului de judecată.
(2) Când creditorul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul sau sediul pârâtului, președintele instanței va dispune citarea acestuia prin publicitate. Afișarea, precum și publicarea citației în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, sau într-un ziar de largă circulație se fac cu 5 zile înainte de data fixată pentru judecată.
(3) La citația pentru debitor se vor anexa, în copie, cererea creditorului și actele depuse de acesta în dovedirea pretențiilor.
(4) În citație se va preciza că până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfățișare, debitorul este obligat să depună întâmpinare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică. În cazul nedepunerii întâmpinării, instanța poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului."
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor cuprinse în art. 21 privind liberul acces la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare și art. 124 privind înfăptuirea justiției.
Examinând excepția, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituționale. Astfel, prin
Decizia nr. 964 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 27 august 2010, și
Decizia nr. 965 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 27 august 2010, Curtea a constatat că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
a fost adoptată pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată asumate prin contracte comerciale și pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluționare a acțiunilor în justiție având ca obiect asemenea obligații. Potrivit art. 126 din Constituție, competența instanțelor de judecată și procedura în fața acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanța de urgență criticată.
Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicării principiului rolului activ al judecătorului, care, la soluționarea pricinilor în primă instanță, are obligația de a încerca împăcarea părților. Faptul că, potrivit
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 , judecătorul citează părțile pentru explicații și lămuriri și stăruie în efectuarea plății sumei datorate nu înseamnă că acesta se antepronunță, întrucât hotărârea se va da numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanța de urgență prevede că procedura reglementată de acest act normativ vizează exclusiv creanțele certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, iar art. 10 dispune că ordonanța de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declarațiilor părților, precum și a celorlalte probe administrate, instanța constatând că cererea este întemeiată.
Pe de altă parte, dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007
dau posibilitatea contestării de către debitor a ordonanței de plată și reglementează procedura pentru exercitarea căii de atac.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 2 și
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Suki Group" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 16.560/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și de Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca în dosarele nr. 9.491/196/2010 și nr. 9.490/196/2010 ale Judecătoriei Brăila.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.