Decizia nr. 64/2011

Ion Predescu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 din Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, excepție ridicată de Mohammad Asgari în Dosarul nr. 8.283/3/2010 al Tribunalului București - Secția I penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Se prezintă doamna Alexandra Gotea, interpret autorizat de limba persană, solicitată pentru a asigura traducerea în cauză.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că problema ridicată de autorul acesteia nu privește neconstituționalitatea textului de lege criticat, ci aspecte privind încadrarea juridică a unor fapte.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 29 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.283/3/2010, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 din Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, excepție ridicată de Mohammad Asgari.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, "având în vedere încadrarea juridică dată de către instanță faptei săvârșite de către inculpat [...], dispozițiile

art. 3 din Legea nr. 143/2000

încalcă prevederile constituționale ale art. 16, în sensul că există posibilitatea - din cauza caracterului eliptic al acestui articol - să fie încadrată juridic ca trafic internațional de droguri orice faptă de introducere a unei cantități de droguri, indiferent că aceasta este destinată vânzării sau exclusiv consumului propriu". Se arată în acest sens că "fapta de introducere a unor cantități mici de droguri în țară a primit încadrări juridice diferite, unele instanțe judecătorești considerând că sunt incidente dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 143/2000 , iar altele au incriminat-o ca fiind infracțiunea de trafic internațional de droguri, prevăzută și pedepsită de art. 3 din legea amintită". În practica judiciară majoritară și în doctrină s-a statuat că, în cazul în care se dovedește că introducerea drogurilor în țară a fost efectuată exclusiv pentru consum propriu, nu se poate vorbi de trafic internațional de droguri, ci despre infracțiunea prevăzută de

art. 4 din Legea nr. 143/2000 . Cu toate acestea, unele instanțe au pronunțat hotărâri judecătorești de condamnare întemeiate pe dispozițiile

art. 3 din Legea nr. 143/2000 . Așadar, pentru săvârșirea unor fapte de aceeași gravitate, instanțele au stabilit încadrări juridice contradictorii, ceea ce este de natură să încalce principiul egalității cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.

Tribunalul București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, "deoarece prin reglementarea art. 2, art. 3 și

art. 4 din Legea nr. 143/2000

legiuitorul a incriminat situații diferite, reprezentate de acțiuni diferite de realizare a elementului material ce se circumscrie infracțiunilor respective".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că normele criticate sunt constituționale. Arată în acest sens că acestea se aplică în mod egal tuturor persoanelor ce dețin droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare. Apreciază că "motivele invocate privesc, în esență, modul de interpretare și aplicare a legii, iar interpretarea unui text legal în procesul de aplicare a legii este un atribut al instanței de judecată".

Președinții Camerelor Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 din Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, care au următorul conținut: "(1) Introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art.16 privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate. Susținerile sale vizează modul de interpretare și aplicare a legii în cauza dedusă judecății, precum și practica neunitară a instanțelor judecătorești cu privire la încadrarea faptei pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel de critici nu intră însă în competența Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai cu privire la constituționalitatea actelor cu privire la care este sesizată, fiind de competența instanțelor judecătorești, respectiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție care, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituție, "asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești [...]".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 din Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, excepție ridicată de Mohammad Asgari în Dosarul nr. 8.283/3/2010 al Tribunalului București - Secția I penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2011.