Decizia nr. 66/2011

Ion Predescu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Emil Stănică în Dosarul nr. 6.668/302/CV/2009 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.668/302/CV/2009, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Emil Stănică.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

este neconstituțională, deoarece reglementează în domeniul legii organice și răstoarnă sarcina probei, conducând la anihilarea prezumției de nevinovăție. În acest sens se precizează că materia contravențională aparține domeniului contenciosului administrativ, care, potrivit art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție, este rezervat exclusiv legilor organice, neputând fi legiferat prin ordonanță simplă. De asemenea, autorul excepției susține că ordonanța criticată anihilează prezumția de nevinovăție și răstoarnă sarcina probei, întrucât utilizează în mod repetat denumirea de "contravenient" pentru persoane despre care se afirmă că au săvârșit o contravenție și instituie obligația presupusului contravenient de a-și proba nevinovăția. Se mai arată și faptul că "principiile statului de drept și democratic, bazat pe respectarea drepturilor omului, sunt încălcate de legislația contravențională prin faptul că agentul constatator este liber să constate contravențiile și să aplice sancțiunile potrivit unei competențe de apreciere foarte largi, iar apoi este scutit de orice sarcină a probei opozabilă contravenienților automat vinovați, aceștia fiind obligați să adune și să prezinte probe pentru a anula măsurile polițistului, pentru a înlătura sancțiunea care le-a fost aplicată de acesta și pentru a-și dovedi nevinovăția".

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții Camerelor Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare.

În opinia autorului excepției, actul normativ criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 23 alin. (11) care consacră prezumția de nevinovăție, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 73 alin. (3) lit. k), potrivit cărora prin lege organică se reglementează în domeniul contenciosului administrativ, art. 115 alin. (1) care stabilesc că ordonanțele nu pot fi emise în domeniul legilor organice, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a pronunțat în mai multe rânduri asupra constituționalității

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , criticată în raport de aceleași dispoziții din Legea fundamentală, și cu argumente similare. În acest sens sunt, de exemplu:

Decizia nr. 1.553 din 7 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 21 ianuarie 2011,

Decizia nr. 787 din 3 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2008,

Decizia nr. 270 din 22 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 10 august 2004,

Decizia nr. 349 din 18 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 6 noiembrie 2003,

Decizia nr. 380 din 14 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 7 noiembrie 2003.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate, pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Emil Stănică în Dosarul nr. 6.668/302/CV/2009 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2011.